Bradărhud (2)

(continuare de aici)

La manifestațiile și demonstrațiile din ultima perioadă, ați văzut și voi cum a fost… În fiecare județ au fost maxim 1000 -1500 de salariați, mobilizați și ăia cu foarte mare dificultate.

Cei mai serioşi sunt pensionarii, ei sunt sufletul manifestaţiilor populare, căci ei nu mai au nimic de pierdut. Ei au de ales între o viaţă plină de griji şi nevoi, în care deja se descurcă foarte greu, şi condamnarea la moarte impusă prin scăderea veniturilor cu 15%.

La Arad a fost joi o astfel de pseudo-manifestație. O mână de revoluționari, o mână de profesori, câțiva de la sindicatul Sanitas și cam atât, iar baza au fost pensionarii (cei mai serioși, de altfel!). Maxim 1000-1100 persoane, de-a dreptul jalnic! În fața Palatului Administrativ au fost masați scutieri cu garduri de protecție și echipament complet, și polițiști. Chiar polițiștii recunoșteau că se așteptau la mai mulți oameni. Jalnic! Manifestanții au scandat câteva lozinci, și au fluturat câteva pancarte jalnice, scrise pe carton, cu carioca, pancarte care puteau fi citite doar dacă stăteai la mai puțin de 2 metri, pancarte făcute în dorul lelii, fără pic de seriozitate, fără entuziasm, într-un miserupism dezgustător.

Bineînțeles, până și aceste jalnice manifestații au fost făcute fără convingere. Le-am văzut pe câteva tipe de la Sanitas băgându-și rapid șepcile în plasă și plecând din grup spre treaba lor, la fel și câțiva din membrii sindicatelor din învățământ (adică FSLI, că ceilalți au „strălucit” prin absență).

Mi-am dat seama că nu mai există pentru noi nici o speranță. Degeaba se agită liderii sindicali, dacă oamenii nu sunt uniți și nu-și apără drepturile. Așteaptă soluții de la alții, așteaptă para mălăiață, dar nu fac absolut nimic pentru a se ajuta pe ei. Toți cer să le fie apărate drepturile, dar nu fac absolut nimic pentru a lupta și ei pentru aceste drepturi.

E drept că unii din liderii sindicali au trădat de-a lungul vieții… Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Marin Condescu, Marius Gondor, Cătălin Croitoru și mulți, mulți alții, au preferat să sară în barca politicii, trădându-i pe sindicaliști… Dar au rămas suficienți lideri sindicali care se bat cu convingere pentru oameni, dar oamenii nu participă la acțiuni, căci sunt prea lași, prea lipsiți de coaie… Poporul e de fapt o adunătură de moluște nevertebrate care nu au curajul să-și apere însăși dreptul la existență.

O mare problemă e și divizarea mult prea mare a sindicatelor… Ce rost are să fie patru sindicate în învățământ, din care trei doar în preuniversitar? (mai ales că unul din ele, FEN, este aservit pedelicilor, prin intermediul fostului lider, Cătălin Croitoru, care și-a vândut sufletul pentru un fotoliu de parlamentar). Două sindicate erau mai mult decât suficiente, unul pentru învățământul superior, unul în preuniversitar. Așa, cu trei sindicate în preuniversitar, este doar haos, lipsă de unitate, iar această dezbinare servește doar guvernanților. Cu sindicate atât de dezbinate în învățământ nu mă miră că a ajuns ministru un oligofren habarnist, total rupt de realitate! Cu sindicate atât de dezbinate, nu mă miră că o obrăznicătură cu tupeu ca Oana Badea taie și spânzură prin preuniversitar fără să-i pese de absolut nimic.

Mă uitam sâmbătă seara, pe TV 1000, la filmul „Hoffa”, din 1992. Și mă gândeam cât de util ne-ar fi acum un Jimmy Hoffa. Cu tenacitate, cu voință, cu charismă, cu însuflețire, a reușit să unească transportatorii, a reușit să creeze un sindicat bine sudat și puternic…

Noi de ce nu putem fi uniți? De ce nu avem un Jimmy Hoffa? Unde ni s-a dus curajul?

În 1989 ne-am strâns, am fost uniți (chiar dacă unele impulsuri au fost din afară, nu comentăm acum ce a fost în 1989), am dobândit o oarecare libertate. Libertate rapid înăbușită de prima mineriadă. A urmat protestul extraordinar din Piața Universității…

Unde este spiritul de atunci? Pe atunci se asculta Cristian Pațurcă, nu jalnicul dans al pinguinului…

În 1991, mișcările de stradă (stimulate de Ilici) l-au dat jos pe premierul Roman…

După aia? Nimic! Pasivitate totală! Spirit civic? Pula! Unitate? Pula! Mișcări de stradă pentru apărarea drepturilor? Pula! (ultima zvâcnire a minerilor fost înăbușită în sânge de Radu Vasile)… Oricât de dezastruoasă ar fi situația economică, oricât de mult s-ar tăia din salarii, moluștele nu se vor agita (că de răzvrătire, în adevăratul sens al cuvântului, nici nu poate fi vorba). Și cred că și mișcările sindicale anunțate cu mare tam-tam pentru ziua angajării răspunderii și pentru ziua discutării moțiunii de cenzură vor fi un mare fâs. Căci până și cifra de 20.000 de oameni anunțată de sindicate e jalnică. Suntem 20 de milioane în țară! și merg la manifestație, cordon în jurul Parlamentului, doar 20.000? Păi nici nu se va observa că protestează cineva!….
Vai de noi și de curul nostru!

(se pare că și PSD-ul o lasă mai moale cu moțiunile de cenzură, va depune doar una, deci una din cele două legi de exterminare nu va fi atacată pe această cale, existând mari șanse să se aplice…)

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Anunțuri

One Response to Bradărhud (2)

  1. shogunu' spune:

    Se cam teme Falca al vost de-i trebe scutieri sa-l apere de pensionari (aia putini de zici c-or fost)!
    No haida-hai!
    Banzai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: