Destul!!!

Am văzut dimineața asta o „știre” care ne anunța că pseudo-vedeta Oana Zăvoranu (apropo, oare din ce trăiește asta? Ce meserie are? Cu ce se face utilă societății?) a ajuns (iar!) la spitalul de urgență Floreasca după ce a luat mai multe pastile într-o „tentativă de sinucidere” (deși, după părerea mea, locul zuzei e la „Alexandru Obregia” sau la „Dr. Constantin Gorgos”).

Ei bine, m-am săturat de toate ifosele așa-ziselor vedete care, disperate că ies din atenția publicului, își înscenează câte o „tentativă de sinucidere”, cu singurul scop de a se vorbi iar despre ele și de a fi compătimite.

Serviciile medicale de urgență nu se plătesc. Practic, toate aceste ifose ale pseudo-vedetei sunt plătite de noi, contribuabilii, iar puținii bani din sistemul de sănătate sunt irosiți pe astfel de specimene. Dar DE CE? De ce trebuie ca noi, contribuabilii, să plătim silicoane, sau „tentative de sinucidere” sau alte asemenea bazaconii?

Iar în situații cu adevărat grave, cum e situația în care se află Vlăduț, statul suportă doar o parte din cheltuieli, căci „nu sunt bani”!

Mai mult, oameni care au nevoie reală și urgentă de ajutor și care vor să trăiască sunt puși în pericol de faptul că ambulanțele și medicii își irosesc timpul prețios cu pseudo-sinucigași a căror singură dorință este să ajungă iar în paginile unor fițuici colorate…

Ei bine, DESTUL!!!

Cred că ar trebui să fie modificată legislația din sănătate, astfel încât toate intervențiile medicale pentru sinucigași să fie plătite integral de către aceștia (sau de aparținătorii acestora dacă tentativa a reușit), silicoanele să fie plătite de către beneficiare sau de către „sponsorii” acestora, nu de stat, iar așa-zisele vedete care cred că sunt mai iubite de public dacă stârnesc mila să fie internate unde le e locul…

Publicitate

Chiar vrei să te credem?

Aflu din presa de azi că „un judecător de la Curtea Constituțională era să rămână fără bijuteriile familiei”. Curios ca orice pisică, am vrut să aflu despre ce e vorba.

Citind articolul, descopăr că profesorul Viorel Mihai Ciobanu, un foarte cunoscut specialist în procedură civilă, fost decan al Facultății de Drept din București, fost șef suprem al Baroului de Avocați, fost judecător al CCR, profesor la mai multe universități, autor al multor lucrări de specialitate care îi aduc un venit frumușel din drepturi de autor, s-a temut să nu-l lase hoții fără averea familiei. Și, nu se știe în ce context, și-a lăsat sacoșa cu bijuterii tocmai la firma unui evazionist fiscal, proaspăt percheziționat de DNA și aflat sub urmărire penală.

Fără să vreau, îmi pun unele întrebări. Oare să nu fi auzit domnul profesor de faptul că băncile pun la dispoziție casete de valori, așa cum vezi și prin filme? Căci mă îndoiesc că nu-și permite să închirieze una pe perioada concediului. După cum mă îndoiesc că profesorul Ciobanu nu are bani pentru un sistem de alarmă performant, legat la o firmă de pază. După cum mă îndoiesc că profesorul și avocatul Ciobanu nu știa că Said Baaklini are probleme cu justiția.

Chiar vrei să te credem, domnule profesor? Ne crezi tâmpiți?

Nu cumva geanta cu bijuterii era a libanezului, iar V.M. Ciobanu a avut misiunea de a o „salva” de la DNA, în schimbul unui mic comision?

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

21 de ani (1)

Au trecut 21 de ani de când un preşedinte al României a fost ucis în ziua de Crăciun (deci se poate!). A fost momentul „păcatului originar”, o execuţie fără temei legal, o crimă pe baza căreia a fost construită „noua societate”.

Ce-a urmat până în zilele noastre se ştie: 21 de ani de minciună, de nedreptate, de jaf al avutului public, de încălcări grave ale legii.

21 de ani de la prima încălcare a Constituţiei, iar de atunci fiecare preşedinte a încălcat Constituţia: Tov. Ilici a ţinut morţiş să aibă 3 mandate ca preşedinte, pentru a-şi pune amprenta spurcată asupra ţării, impiedicând o evoluţie firească spre democraţie. Următorul secretar de partid ajuns preşedinte, Debil Constantinescu, a recunoscut cu guriţa lui că a intervenit în actul de justiţie pentru a împiedica arestarea unui fost ministru corupt implicat în dosarul Flota. Respectivul inculpat, ajuns preşedinte, a încălcat de atâtea ori Constituţia, că nu este suficient timp pentru a aminti aici toate acele încălcări.

La aşa zisa „revoluţie” toţi am avut speranţe de schimbare în bine. Speranţe care au dispărut rapid văzând că la conducerea ţării au ajuns tot apropiaţii vechiului regim sau foşti securişti (între ei fiind şi cel puţin 2 despre care existau indicii temeinice că ar fi fost în slujba URSS), Ilici, Petre Roman, Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Nicolae Militaru etc., deci nu era vorba de o revoluţie, de o schimbare, ci de o lovitură de stat care a permis eşaloanelor inferioare din PCR să preia puterea prin violenţă şi teroare. Iar prima preocupare a celor care au preluat puterea a fost să ordone uciderea fostului preşedinte, fără nici o bază legală.

Ceea ce s-a întâmplat acum 21 de ani a fost o crimă înfăptuită cu sânge rece de un gup de oameni care deocamdată au scăpat nepedepsiţi, unii dintre aceştia având încă tupeul mizerabil de a poza în salvatorii României, aşa cum o face tov. Ilici, care nu are nici măcar bunul simţ de a se retrage dracului la pensie fără să mai otrăvească spaţiul public.

Pentru amăgirea populaţiei, s-a înscenat un aşa-zis Tribunal şi un pseudo-proces (că doar era şi un regizor printre asasinii morali). Din stenograma „procesului”, care poate fi găsită aici şi aici, se pot desprinde nenumărate încălcări ale legii care, dacă ar fi acum prezentate în faţa C.E.D.O., ar atrage o nouă condamnare a României pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Care ar fi, pe scurt, neregularităţile „procesului”?

Păi, în primul rând, compunerea instanţei. Conform legislaţiei privind organizarea judecătorească în vigoare în 1989, existau tribunale militare de mare unitate, tribunalul militar teritorial şi secţia militară a Tribunalului Suprem. Instanţele speciale, „extraordinare”, erau interzise. La Târgovişte nu exista nici un tip de tribunal militar! Nicolae Ceauşescu, Comandant suprem al Forţelor Armate, avea gradul militar de general (parcă general-locotenent, nu sunt sigur). Conform Codului de Procedură Penală, în forma aflată în vigoare în 1989, infracţiunile săvârşite de militari cu gradul de general sau amiral erau de competenţa exclusivă a Secţiei Militare a Tribunalului Suprem. Nu s-a respectat acest lucru. Conform legislaţiei privind organizarea judecătorească în vigoare în 1989, atât judecătorii, cât şi asesorii populari trebuia să aibă gradul militar cel puţin egal cu al inculpatului. În cazul de faţă, ambii judecători aveau gradul de colonel, iar cei trei asesori populari erau locotenent, locotenent-major, respectiv căpitan. Nici unul nu avea gradul de general. Probabil criminalii conduşi de tov. Iliescu nu au reuşit să determine vreun general de justiţie să se murdărească pe mâini cu o crimă la ordin.

În al doilea rând, nu au fost respectate fazele procesului penal. Nu a existat urmărire penală, nu s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală.

În al treilea rând, nu a fost prezentată nici măcar o probă în susţinerea acuzării. Tot ce s-a invocat erau speculaţii şi scorneli care, ulterior, s-au dovedit a nu fi adevărate.

În al patrulea rând, o serie de neregularităţi grave se desprind din însăşi desfăşurarea mascaradei.
Judecătorul susţinea că ei judecă după legile stabilite de noul organism legal constituit, Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Numai că nici un astfel de organism nu fusese „legal constituit”, şi nici nu fusese emisă o nouă legislaţie cu privire la procedura penală.

Constituţia României a fost în vigoare până la adoptarea noii Constituţii, prin referendum. Atât judecătorul Gică Popa cât şi avocaţii se laudă că ei respectă Constituţia. Ori, conform Constituţiei în vigoare, singurul organ abilitat să legifereze era Marea Adunare Naţională.

Pe parcursul procesului judecătorii nu şi-au păstrat imparţialitatea, judecătorul Gică Popa arătându-şi frecvent frustrările şi ura.

Nu s-a acordat inculpaţilor dreptul de a-şi angaja un apărător. Li s-a asigurat apărarea prin apărători din oficiu, dar aceştia nu şi-au făcut datoria, dimpotrivă, s-au comportat ca nişte inchizitori, preluând, la un moment dat, discursul apărării. În loc să invoce nelegala constituire a instanţei, avocaţii au fost, practic, complici la crimă. După pronunţarea sentinţei, avocaţii au spus că nu exercită recurs, deoarece inculpaţii nu au recunoscut instanţa. Ori tocmai nelegalitatea instanţei era un motiv de recurs. În nici o jurisdicţie din lume nu se prevede că dacă conteşti legalitatea instanţei nu poţi face recurs.

Ar mai fi multe de discutat, dar m-am întins deja prea mult. Sigur, unii vor susţine că, având în vedere toate cele întâmplate în timpul dictaturii lui Ceauşescu, acesta nu merita alt tratament. Dar acest punct de vedere e greşit. Nu poţi pedepsi încălcarea legii utilizând tocmai mijloace ilegale. Alţii vor susţine că Ceauşeştii şi-au meritat soarta. Poate, dar acest lucru trebuia stabilit în cursul unui proces adevărat, iar sentinţa trebuia pronunţată în baza legii, pe baza unor probe, nu la solicitarea unui grup condus de Iliescu. Alţii vor spune că, dat fiind circumstanţele extraordinare, se justifica un proces rapid şi execuţia rapidă. Greşit. Dacă se ştia dinainte sentinţa, nu mai era nevoie de înscenarea unui „proces”. Cei doi erau închişi într-o unitate militară, într-o cazarmă păzită. Subliniez, unitate militară. Adică o chestie din aia însărcinată cu apărarea ţării. Deci nu se putea pune problema că nu s-ar fi putut apăra de eventuale atacuri ale „teroriştilor” veniţi să-i elibereze pe Ceauşeşti (altă scorneală iliesciană).
În timpul Revoluţiei Franceze, în ciuda unor intervenţii armate externe, Ludovic şi Maria Antoaneta nu au fost ucişi pe fugă. Nici Oliver Cromwell nu a îndrăznit să-l ucidă sumar pe Carol I Stuart în ciuda unor armate care luptau pentru eliberarea regelui englez. În Evul Mediu se respectau regulile mai temeinic decât în societatea de azi.

Este suspectă graba cu care s-a decis ca Ceauşeştii să fie ucişi (de exemplu „sentinţa” s-a dat după 5 minute de deliberări). Tov. Iliescu şi adunătura de „revoluţionari” aveau ceva de ascuns, ceva care „justifica” un asasinat regizat pe fugă.

În mod firesc, după punerea bazelor noii societăţi, după adoptarea noii Constituţii, ar fi trebuit pedepsite şi crimele săvărşite în numele aşa-zisei „revoluţii”. Judecătorul Gică Popa s-a sinucis, sau „a fost sinucis”, dispărând unul din martori. Sau a fost lovit de remuşcări, sau a ameninţat că dă în vileag totul. Nu vom şti nicodată. Generalul Stănculescu, unul dintre personajele malefice, s-a fofilat de pedeapsă. Şi Ilici a scăpat nepedepsit, ba mai are şi tupeul să iasă în public şi să înfiereze cu mânie proletară, deşi, măcar acum, la peste 80 de ani, ar trebui să ne scutească de duhoarea puturoasă a apariţiilor sale publice. Procurorul Voinea a scăpat, de asemenea, nepedepsit. Şi Măgureanu, şi Voican Voiculescu, şi Brucan, şi Roman, şi Sergiu Nicolaescu. Ba mai mult, unii se consideră şi acum formatori de opinie şi lideri ai noii societăţi… Şi, din păcate, nici cei doi avocăcaţi nu au fost excluşi din Barou pentru comportamentul lipsit de etică, nci nu au fost pedepsiţi pentru complicitate la omor.

(va urma)

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Damnatio Memoriae

N-am ascuns niciodată dezgustul pe care mi-l provoacă cel mai sănătos fiu al poporului. Și nu pot să-mi ascund supărarea că acest individ primitiv a reușit să convingă o grămadă de indivizi să-l mai lase un mandat în fruntea țării, ca și cum ai lăsa un puști răzgâiat să se dea încă o tură în carusel. Individul nu a realizat nimic bun niciodată. Are în schimb darul de a da din gură cu un tupeu maxim, cu aerul că știe ce spune și crede ce spune, deși totul e doar un balon de săpun care se sparge rapid. Se crede Alfa și Omega, cel mai frumos, întruparea perfecțiunii, mântuitorul națiunii, deținătorul adevărului absolut, profet între profeți (mă mir că încă nu a fost propus pentru sanctificare).

Deși este principalul vinovat pentru dezastrul în care a ajuns țara în ultimii ani, va găsi mereu pe cine să arunce anatema, va găsi mereu pe cine să dea vina, ca să iasă el basma curată.

Toate acțiunile sale au ca scop să-l arate pe el în lumină favorabilă, să controleze el totul, să dea indicații prețioase, să dojenească pe cine vrea și să conducă țara după cum vrea pula lui, fără ca cineva să i se opună măcar cu un oftat.

Minciuna, demagogia și tupeul sunt aliații lui de bază. Căci prost nu e cel care spune, ci cel care crede. Unii au crezut că-și va da demisia în cinci minute… Alții au crezut când a spus, în prag de alegeri prezidențiale, că „am ieșit din criză”… Uneori vorbește, după cum el însușii declară, „sub influența băuturilor alcoolice”.

În ultima perioadă și-a rărit aparițiile, și mulți au crezut că va începe să se comporte normal, ca un președinte al tuturor românilor. Dar nu, năravul din fire n-are lecuire. Vrea neapărat să se răzbune pe cei care au avut „nesimțirea” să nu-l voteze, și încearcă să-i „ciuruie” prin orice mijloace, cu un cinism rar întâlnit.

Supărat pe cei care-l critică, nu apare la televizor la mogulii „răi”, ci doar la mogulii buni. Cine sunt aceia? Simplu: mogul bun poate fi doar patronul presei laudative, pupinbășiste. După cum spuneam, mă miră că încă nu și-a inaugurat o emisiune proprie la televiziune, precum Hugo Chavez. Probabil va urma și asta. Până atunci însă, stă la taclale cu jurnaliști care nu afectează securitatea națională, dimpotrivă. Având aservită complet televiziunea publică, cu o madam Culcer la fel de obedientă precum pe vremuri Alina Mungiu care transformase TVR în preș pentru PNȚCD, Dictachiorul a rostit inepții după inepții, dar cu aerul că rostește adevăruri absolute.

Încearcă să pară uman: vezi doamne n-a fost atent când vorbea la telefon cu un ministru, și-a băgat invers un bețișor și s-a rănit… Și de aceea s-a dus la nenea doctorul să-i pună un tampon cu rivanol (bine că nu s-a dus la Nutzi să-i pună un tampon în ureche). Aoleu, chiar nu putea aștepta acel telefon 3 secunde până se ștergea complet? Vorbea cumva cu Nutzica și aceasta l-a tulburat în așa hal că nu mai știe ce bagă în urechi? Oricum, de remarcat că a folosit bețișoare chinezești, care au vată doar la un capăt. Oare o duce așa de rău că-și face cumpărăturile pe la magazinele cu chinezării ieftine? Sau au fost un cadou adus de Nutzica de la expoziția de la Shanghai? Oricum, folosind acele bețigașe, riscă mult. Riscă să o supere pe Anca Boagiu care acum câteva luni era furibundă contra celor care vor să îndatoreze țara față de China.

Spusele de joi seara ale Dictachiorului sunt tâmpenii, dar sunt de o gravitate fără precedent, și demonstrează că marele risc pentru securitatea națională a României îl constituie chiar chiriașul de la Cotroceni. Și-a permis să certe Europa (precum deunăzi certa sinistrații) că europenii nu muncesc, și de aceea trebuie să meargă românii să muncească (bine că nu a și lovit cu pumnul în vreo clădire guvernamentală britanică sau italiană, precum a dat cu pumnul în casa netencuită a acelui sinistrat).

Ne alungă din țară, trimițându-ne peste hotare dacă nu ne convine, de parcă asta ar fi țara lui ta-su și mă-sa, pupa-l-ar mă-sa rece! El nu ține cont că dacă am fi plecat din țară chiar toți, nu ar mai fi avut cine să-i pună tamponul cu rivanol. Zicea să îndurăm, că și el avea a avut salariul mic. El nu ține cont că pe vremea aia, te puteai descurca din salariu. Iar el și-a mai și rotunjit veniturile salariale.

Spunea că suntem țară de mâna a doua, absolut inadmisibil pentru un șef de stat. Nerușinatul dracului nu vede că el e, de fapt, un președinte de mâna a șaptea, că din cauza lui, nu a țării, nu este invitat cam pe niciunde în lume? Nu, el nu-și dă seama. El nu greșește, totul e din vina altora…

Ne-a mai spus iar cât de „câh” sunt Vântu și Voiculescu (mogulii răi), cât de „câh” e Patriciu… În retorica lui de fațadă, a încurcat miliardarii…

Ne-a spus că l-a văzut pe toate posturile pe Temeșan, care a „distrus Bancorex”. Ciudat cum președintele își amintește doar de Temeșan, nu și de ceilalți… Să fie pentru că ceilalți i-au pus la dispoziție postul labeunu cu tot cu limba catifelată a nasului? Și unde l-o fi văzut pe Temeșan la toate televiziunile? Oare și-a instalat la Cotroceni televiziune cu circuit închis unde vede doar ce vrea el?

Și, cireașa de pe mort, ne zicea că dacă nu adoptăm repede-repede legea ANI, nu intrăm în spațiul Shengen. Ei, poate aici unii l-au crezut. Dar eu îi zic: mai ușor cu pianul pe scări! Ce-are sula cu prefectura? Intrarea în spațiul Shengen presupune securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, reglementarea unui regim de vize mai ferm cu țările non-UE, limitarea imigrației clandestine în România, pentru a nu fi folosiți ca poartă de intrare, precum și cooperarea în materie judiciară. Intrarea în spațiul Shengen nu depinde de mecanismul de declarare a averilor. Dacă ratăm intrarea în spațiul Shengen, va fi probabil datorită acordării cetățeniei române pe bandă rulantă ca răsplată pentru voturile din decembrie 2009.

Sincer, eu m-am săturat de Băsescu. Și tare mă tem că dacă va rămâne președinte până în 2014, va fi foarte rău pentru țară. Dacă va mai exista vreo țară până atunci. Căci, după părerea mea, am depășit acel „point of no return”. Suntem un popor distrus definitiv, iar disoluția este ireversibilă. Suntem complet dezbinați, iar Dictachiorul face tot posibilul pentru a învrăjbi poporul, instigând, asmuțind categoriile sociale una împotriva alteia, în cel mai pur stil fascist. Nu mai avem un sistem de valori respectat de toți, nu mai există solidaritate, compasiune, sistemul medical a fost distrus, sistemul de învățământ e la pământ, cultura a fost făcută praf, datoria externă a atins niște cote inimaginabile, dacă ne gândim că în 1989 aveam bani în conturi și nici o datorie. Fără educație, fără cultură, fără asistență medicală adecvată și îngropați în datorii până la a cinșpea generație, nu mai avem absolut nici o șansă de redresare.

Ce e mai rău e că poporul nici măcar nu protestează. Preferă o chermesă cu mici, bere la pet și dansul pinguinului. Căci lumea nu se mai așteaptă la nimic bun, nu mai are nici măcar speranță.

Ne mai agităm pe bloguri, îl băgăm în pizda mă-sii, ne dorim să-i scriem necrologul, și cam atât. Dar așa nu se mai poate. Trebuie să ripostăm cumva. Prietenul Mordechai lansează un apel la unitate, la strângerea rândurilor pentru a îndrepta derapajele produse de inconștiența Dictachiorului. Căci vocile noastre, unite, ar putea învinge fascismul manifestat de bășiștii care, în lipsă de idei, trec la violența fizică împotriva opozanților.

Trebuie să facem ceva. Ceaușescu a fost împușcat pentru păcate mai mici. Și situația nu se poate compara. Ceaușescu își iubea țara, cu toate păcatele lui. Băsescu își urăște țara și poporul, iar programul său pare a fi exterminarea poporului. Băsescu se iubește doar pe sine. Căci, după cum spune chiar el, e perfect!

De aceea, cred că ar trebui să ne amintim că ne tragem din romani, și să-i aplicăm, după ce nu va mai fi președinte, o pedeapsă adecvată: Damnatio Memoriae. Ștergerea oricărei urme că Băsescu și PDL au existat vreodată. Eliminarea completă a numelui său din toate scriptele publice. Căci doar așa am putea uita acest coșmar, această epocă blestemată, și vom putea începe reconstrucția țării.

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Aria calomniei

Dacă vrei să distrugi o persoană, cel mai simplu mod de a face acest lucru este să-i distrugi reputaţia, preţuirea de care se bucură în societate, numele. Şi, cu cât persoana vizată este mai importantă, cu atât mai mari sunt prejudiciile de imagine.

Nu e greu deloc să aduci o umbră de îndoială asupra probităţii morale şi onoarei cuiva. Este suficient să lansezi un zvon. Cât de mic, nu contează. Este suficient un punct incandescent aruncat unde trebuie, şi în scurt timp s-a iscat şi vâlvătaia. Şi este foarte greu să te aperi de un zvon care capătă proporţii şi care primeşte şi un iz de credibilitate. Eşti pus la zid instantaneu, în cel mai pur stil al înfierărilor staliniste.

După ce s-a lansat calomnia, ea se propagă, se dezvoltă. Combaterea unei calomnii difuzate prin presă este un lucru dificil. Şi, până reuşeşti să-ţi demonstrezi nevinovăţia, viaţa ta este întoarsă pe toate feţele. Şi aceasta va fi imaginea ta în ochii publicului, căci repetarea ştirilor calomnioase are rolul de a întări calomnia în conştiinţa colectivă. După ce se constată că eşti nevinovat, nevinovăţia ta nu mai interesează pe absolut nimeni. Presa îşi va fi găsit deja alte subiecte suculente. Nevinovăţia însă nu produce audienţă şi tiraj. În societatea noastră, un om nevinovat este un om total şters şi neinteresant.

În presă există mulţi rechini cu poftă de sânge proaspăt. Criza a adus o scădere drastică a audienţelor şi a tirajelor, şi este folosită orice metodă pentru a menţine puţinii cititori/telespectatori şi pentru a creşte numărul lor. Dar lumea e plictisită, blazată, nu mai vrea să audă nimic. Şi atunci se speculează apetenţa populaţiei pentru sordid şi macabru. Dintr-o biată sticluţă cu Furadan, degustată în mod nefericit de o persoană publică, presa a scos pagini multe, săptămâni întregi. Chiar şi acum se mai pot găsi articole legate de acel eveniment nefericit. Dar ştirea respectivă începea să se stingă, şi era nevoie de sânge proaspăt. Şi ocazia a apărut imediat, rechinii de presă găsind un subiect gras în care să-şi înfigă dinţii.

Aşa-zişii deontologi de la cocina oficina prezidenţială EVZ îl acuză pe Cristi Tabără că ar fi violat o fetiţă de 12 ani. Scandalul izbucneşte instantaneu, căci subiectul e suculent, şi poate genera audienţe babane. Din lipsă de alte subiecte, Realitatea.net a avut la un moment dat, la rubrica „cele mai importante știri”, vreo 5 articole simultan cu privire la acest fapt. Ne anunţa despre acuzaţiile aduse de EVZ, despre dezminţirile sau confirmările indirecte despre caz din partea organelor de urmărire penală, ne prezenta poziţia lui Cristi Tabără despre acest subiect, ne prezenta declaraţii ale fetiţei, sunt citaţi foşti colegi care, indirect, întăresc acuzaţiile, ni se spune că Tabără a fost audiat.

Atraşi de scandal, s-au repezit ca muştele spre căcat şi scribălăii de la imunda fiţuică numită Cancan. Ei bine, aici se depăşeşte orice limită a bunului simţ, linşajul fiind total. Cancan se transformă în judecător, stabilesc verdictul şi îl condamnă pe jurnalist. Căci, în opinia lor, e vinovat. De ce? Pentru că, cică, i-a cumpărat desene animate piratate, ceea ce demonstrează că e un infractor înrăit, nu? Că i-a deschis, galant(!), uşa, şi a lăsat-o să intre prima, deci categoric dorea să i-o tragă (aoleu, înseamnă că mă poate sălta poliţia şi pe mine, căci şi eu o las pe nepoată-mea să intre prima… De fapt, cam orice adult responsabil lasă copilul să intre primul în casă/bloc). Se fac referiri la boli mai mult sau mai puţin reale ale acestuia, şi se redă mărturia fostei soţii a lui Cristi, și este adus și un psiholog pentru a adăuga un plus de mizerie.

Ciudată mi se pare poziţia Antenei 3, post pe care-l consideram serios. Site-ul antena3.ro, pe prima pagină, găzduieşte un link către ştirea din Cancan şi, mai jos, la opinii, articolul unui necunoscut cu pretenţii de jurnalist care vrea să-şi facă şi el un nume atacându-l pe Tabără.

Nu mă pot pronunţa cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia lui Cristian Tabără. Nu este treaba mea să fac acest lucru, este treaba justiţiei. Şi, până justiţia se va pronunţa, Cristian Tabără beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, drept constituţional pe care i-l neagă aşa-zişii deontologi din presă.

Deocamdată poliția a propus <a href=http://www.realitatea.net/politia-a-trimis-la-parchet-dosarul-lui-cristi-tabara-cu-propunere-de-neincepere-a-urmaririi-penale_725539.html>neînceperea urmăririi penale.

Câteva aspecte mi se par însă extrem de ciudate:

Declaraţiile unui copil minor, lipsit de capacitate de exerciţiu, ar trebui privite cu circumspecţie, fiind necesară o verificare atentă, ceea ce nu s-a întâmplat aici, şacalii din presă repezindu-se la mirosul de sânge proaspăt.

Cristian Tabără este director în TVR, iar acest scandal izbucneşte tocmai în perioada în care se duce lupta pentru acapararea totală a TVR de către partidul-stat;

Scandalul izbucneşte exact în săptămâna în care acesta urma să se recăsătorească. O fostă iubită părăsită ar avea interesul să se răzbune distrugându-i acestuia noua relaţie;

În caz se implică cu declaraţii şi tatăl biologic al fetei, care ar avea şi el motive să se răzbune pe un bărbat care a avut o relaţie cu fosta lui soţie;

În articolele de ziar apar declaraţii ale Parchetului în care se spune nu doar că Tabără este cercetat, ci este spusă clar şi fapta, şi numărul de dosar. Având în vedere gravitatea infracţiunii, şi faptul că este implicat un minor, nu ar fi trebuit menţionată şi fapta pentru care este cercetat, deoarece îi aduce celui cercetat, indiferent cine ar fi el, grave prejudicii de imagine în caz că nu se confimă acuzaţiile. Este încălcată grav, prezumţia de nevinovăţie, este încălcată şi regula că ,a href=http://constantingheorghe.blogspot.com/2010/07/lolita-de-romania-faza-pe-tabloide.html>urmărirea penală este nepublică.

Este dat şi un citat cu spusele fetiţei. Limbajul folosit de aceasta („Nu mint, eu spun adevărul. Sunt pregătită să spun adevărul în faţa tuturor, a poliţiştilor, a procurorilor, a judecătorilor. Faptul că a avut o relaţie de şapte ani cu mama nu-i dădea dreptul să-mi facă ce mi-a făcut. Şi da, am mers singură la poliţie, pentru că eu nu mint”, „Atâta vreme cât el a recunoscut ce a făcut şi în faţa mamei, şi în faţa bunicii, şi în faţa altor persoane din anturajul nostru… asta arată că spun adevărul. Sunt pregătită pentru orice interogatoriu, pentru că nu vreau să-l las să scape aşa. Voi demonstra că spun adevărul şi voi demonstra tuturor cine este Cristian Tabără”) nu este specific unui copil de 12 ani. De fapt, majoritatea absolvenţilor de liceu nu se exprimă atât de clar şi fluent, iar referirea la poliţişti, procurori, judecători, interogatoriu, pare extrem de ciudată pentru un copil de 12 ani. Senzaţia mea este că a fost învăţată sau cel puţin sfătuită ce să spună. Din nou, senzaţia mea este de răzbunare Tabără a avut o relaţie de 7 ani cu mama ei, deci de când fetiţa avea 5 ani. Mama a fost părăsită (probabil şi fetiţa s-a simţit părăsită), copilul a văzut că mama sa suferă, tipul e în prag de a se recăsători şi a-şi reface viaţa…

Având în vedere natura faptelor de care este acuzat Cristi Tabără, precum şi faptul că presupusa victimă este minor, protecţia acestui minor trebuia să fie o prioritate, fiind necesară o anume discreţie. Dar apar poze cu fetiţa, este dat numele în clar al mamei, nesocotindu-se astfel necesitatea protejării copilului.

Repet, nu sunt nici pro, nici contra lui Cristi Tabără. Pur şi simplu consider că acesta are dreptul la prezumţia de nevinovăţie şi constat nişte ciudăţenii ale cazului. Dacă justiţia îl va găsi vinovat, voi fi unul dintre cei mai vehemenţi acuzatori, căci nimeni nu are dreptul să pângărească un copil şi să-i pericliteze dezvoltarea intelectuală şi personalitatea. Până la acel eventual moment, Cristi Tabără este prezumat a fi nevinovat. Căci m-am săturat să văd ba Parchetul, ba DNA, dezbătând şi judecând cazuri în presă, în lumina reflectoarelor, devenind campioni la vedetisme. Justiţia trebuie să se facă în tribunal, nu în presă!

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Se întâmplă iar!

De când jumătate din popor a decis că Zeus este cel mai potrivit să conducă România încă cinci ani, mizeria și dezastrul care au cuprins țara sunt fără cale de întoarcere. Este un coșmar perpetuu din care nu vom mai putea ieși niciodată. Trăim în junglă. Poliția e prea ocupată cu presa, cu propriii angajați și cu paza guvernanților, și, în timpul ăsta se înmulțesc jafurile și actele de violență. Nu mă miră. Într-o țară în care Președintele, într-o atitudine nedemnă de funcția pe care o deține și cu situația de moment, își permite să facă crize de isterie și să fie extrem de agresiv cu cei mai slabi decât el, era firesc ca lucrurile să degenereze, și orice gunoi cu aere să creadă că-și poate impune voința prin forță, cu pumnii și picioarele.

Nici n-au trecut bine 3 luni de când un animal din Craiova a bătut un om de 62 de ani pe trecerea de pietoni, omorându-l. A scris Mordechai aici și aici, am scris și eu, au scris și alții. Nu am auzit de noile evoluții ale cazului. Nu am auzit ca ucigașul să fie trimis în judecată…. Tăcere totală, vinovată fiind și presa, că nu a insistat.

Văzând lipsa de reacție a societății și pasivitatea justiției, și luând exemplu de la atitudinea violentă a nevroticului din fruntea statului, un alt derbedeu și-a închipuit că poate să-și facă dreptate cu pumnii. De data asta un om de 67 de ani și-a pierdut viața doar pentru că a avut ghinionul să ajungă în pumnii unui șofer mult prea nervos, de data asta în Argeș, județul mafiei permiselor (apropo, oare ce rezultat a obținut acest șofer la testarea psihologică pentru permisul auto?).

Oare câți oameni mai trebuie omorâți în bătaie pe șoselele noastre până va începe justiția să-și facă datoria?

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Apel către Bok & co.

L-am auzit ieri pe mărețul și competentul nostru prim ministru cum zicea în conferința de presă că toți cei apți de muncă ar trebui să muncească.

Nu zic că n-are dreptate, DAR:

Fac un apel călduros către Băsescu, Udrea, Bok, Șeitan, Blaga, Videanu, Berceanu, Anastase etc., etc. … Mai lăsați munca, bre! Faceți o pauză! Ați furat muncit destul! V-ați dovedit din plin competența deosebită! Efectele muncii voastre se pot vedea deja cu ochiul liber în toate sectoarele … E suficient! Nu cred că mai putem îndura alte măsuri competente luate de voi. Ați încălecat țara, ați sufocat-o, v-ați făcut mendrele cum ați vrut. Economia merge strună s-a dus pe pulă, nivelul de trai a atins cote nebănuite, noroc că suntem popor rezistent (cred că nici nu v-ați așteptat să mai trăim atâta!), și noroc că îndurăm multe (norocul vostru, adică).

Vă rog, GATA! Faceți și voi o pauză, că nu mai putem. Trebuie să ne tragem și noi sufletul, că ne-ați cocoșat de tot.

Lăsați-ne să ne revenim cât de cât!

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

A înnebunit lupul

Știam că Radu Moraru este de un pupinbăsism ieșit din comun. Dar ce a debitat zilele trecute întrece orice limită, frizând deja patologicul. Adică el mustește de echidistanță, și, de altfel, doar labe1TV există emisiuni echidistante, iar celelalte emisiuni, de la alte posturi, sunt un atac la siguranța națională… Dezgustător. Și înfricoșător, mai ales că individul a expus, de fapt, cele stipulate într-un document elaborat de CSAT.

Este un nou atac la adresa democrației. După atacurile la Parlament, pe care-l vrea redus și ușor de controlat, după ce și-a permis să traseze Parlamentului sarcini exacte cu privire la modul de lucru, după ce a avut grijă să-și subordoneze DNA, justiția și Curtea Constituțională, a venit vremea presei…

Cunoșteam ideile Dictachiorului, după exprimări de genul „țigancă împuțită” sau găozar. Cunoșteam și atacurile la adresa unora dintre jurnaliști, ca Victor Ciutacu, Răzvan Dumitrescu sau Cătălin Tolontan.
Dar a considera presa ca fiind o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale este o inepție periculoasă.

Într-o societate civilizată și funcțională, presa are menirea de a limita derapajele politicienilor, indiferent că sunt de la putere sau de la opoziție. Presa a fost unul dintre marile câștiguri ale democrației post-decembriste. Țin minte cum stăteam la coadă în 1990 ca să cumpăr o grămadă de ziare, zilnic. Dezvăluiri incomode se făceau și atunci. Și, cu toate defectele lui, Ilici n-a avut nesimțirea să spună, într-un document oficial, că presa e un pericol la adresa siguranței naționale.

Știu, Băsescu vrea să se răzbune pentru că presa a avut curajul să dezvăluie lucruri incomode. Poporul nu trebuia să afle că fratele vinde arme… Presa nu trebuia să afle că măritul Zeus chefuiește cu Bercea Modialul. Sau că s-a urcat la volan după ce a consumat alcool. Sau că a bătut un copil. Nuuuu! Trebuie să punem pumnul în gura presei, iar pentru asta vom folosi aparatul de represiune al statului.

În concepția măritului și neprețuitului Zeus, Dictachior al Dictachiorilor și far călăuzitor, omul de geniu și bărbatul între bărbați, singura presă echidistantă este cea aservită ideologiei bășiniste și pedelicilor: labe1TV și Völkischer Beobachter Evenimentul zilei, iar singurii jurnaliști echidistanți sunt Cristoiu, Moraru, Turcescu și Pora. Restul televiziunilor și ziarelor? Ar trebui închise, iar jurnaliștii trimiși la canal, probabil. În fond, două ore de TV pe zi e arhisuficient pentru popor, nu?

Mă mir că încă nu am înființat un minister al propagandei, condus, eventual, de Fota sau de Lăzăroiu. Și mă mir că președintele nu vrea să aibă propria emisiune la televiziune, precum omologul său în ale democrației, Hugo Chavez…

Oare cum ar fi arătat acum America dacă Nixon ar fi semănat cu Băsescu, iar Bernstein și Woodward ar fi semănat cu Radu Moraru și Andreea Pora? În acest caz, scandalul Watergate ar fi fost o simpla înscenare ordinară a mogulilor și a lui Patriciu?

PS. Mă întreba, aseară, cineva, dacă nu cumva scandalul acesta cu presa a fost creat pentru a abate atenția poporului de la decizia care urmează a fi luată de Curtea Constituțională cu privire la furtul din salarii și pensii. Și mă gândesc că poate are dreptate…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Rușine, domnule profesor!

După cum spuneam într-un post anterior, Mircea Ștefan Minea, candidatul PDL pentru postul de Judecător la Curtea Constituțională din partea Camerei Deputaților, mi-a fost profesor, și încă unul din profesorii preferați. Spuneam că nutresc un profund respect pentru profesorul Minea, și că mă întristează faptul că a fost prins în această luptă politică.

Ei bine, evenimentele din ultimele zile mi-au transformat întristarea în profundă dezamăgire. Orice om normal, cu șira spinării dreaptă, ar fi respectat votul dat, și ar fi renunțat. Este greu de înțeles pentru mine cum acceptă profesorul Minea să se lase târât în această mizerie. Indiferent de rezultatul final al luptei politice (la ora la care scriu aceste rânduri, la Camera Deputaților se desfășoară, ilegal și abuziv, un nou vot, în încercarea pedeleprelor de a încăleca și ultimul bastion al democrației, Curtea Constituțională), numele profesorului Minea este grav compromis. Dacă nu va fi numit, îi va rămâne imaginea de „sore loser”, de smiorcăit care nu știe să piardă și apelează la amicul Bok pentru a fi, totuși, impus cu forța. Dacă va fi numit ca judecător la CCR, nu va avea deloc legitimitate, fiind numit prin fraudă şi abuz, cu unicul scop de a deveni garant al dictaturii şi al statului de „drepţi”, modul jalnic prin care a ajuns acolo atârnându-i mereu, ca o tinichea de coadă.

Pentru modul în care procedează, pentru faptul că s-a lăsat târât în mizeria asta, nu pot să spun decât: Rușine, domnule profesor!

Post Scriptum: Prin abuz și nesimțire, cu sprijinul slugoiului de serviciu Ioan Oltean, voința Dictachiorului s-a îndeplinit, și jigodiile pedeliste au reușit să-și impună încă un politruc. Nu cred în așa-zisa independență politică a celor de la Curtea Constituțională, fiind clar că acum pedeleprele au controlul asupra Curții.

Având în vedere că moțiunea de cenzură nu prea are șanse, soarta bugetarilor și a pensionarilor e pecetluită, căci acum, fiind în mâna lui Zeus, CCR va accepta aberanta lege a sărăciei, iar furtul din banii noștri va fi oficializat…

Modul în care și-a obținut profesorul Minea mandatul de judecător mă umple de scârbă. De aceea, repet: RUȘINE, domnule profesor!

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Curat democrație, monșer!

La introducerea votului uninominal, în 2008, ni se argumenta că un astfel de sistem de vot îi responsabilizează pe aleși, reformându-se, astfel, clasa politică. Ni se spunea că parlamentarii aleși uninominal vor da socoteală în fața electoratului și, deci, se limitează minciunile electorale.

Ei bine, în week-end, un parlamentar pedelist de Iași a decis să pună în practică principiile de bază ale votului uninominal, întrebând alegătorii cum să voteze în cazul moțiunii de cenzură. Indiferent care au fost motivele care l-au determinat să facă un asemenea gest, consider că asta este, în fapt, esența democrației. Aleșii trebuie să-și consulte electoratul cu privire la problemele importante. După cum spunea Lincoln, guvernarea trebuie să fie „a poporului, cu poporul, pentru popor!”

Alegătorii i-au comunicat clar domnului Oajdea părerea lor, iar acesta a decis să voteze moțiunea de cenzură. Până aici, nimic deosebit, nimic anormal.

Partidul domnului Oajdea însă își dă iar arama pe față, și ne demonstrează că pentru ei, pedelicii, democrația este o noțiune total străină, iar voința poporului valorează chiar mai puțin decât o sticlă goală de whiskey din rezerva Dictachiorului…

În loc să fie lăudat pentru inițiativa lui de a consulta poporul (căci Zeus mereu face referire la voința populară atunci când apasă mai tare cu bocancul pe Constituție), talibanii Flutur și Sulfina s-au grăbit să-l înfiereze cu mânie „proletară”, deputatul Oajdea fiind exclus din partid, aceeași soartă urmând să o aibă toți parlamentarii pedeliști care ar cuteza să respecte voința poporului și nu disciplina de partid.

(Este de menționat atitudinea lui Oajdea, care nu s-a grăbit să sară în altă barcă politică, mai comodă, ci preferă să rămână independent)

Acum înțeleg de ce se luptau pedeleprele să-și schimbe sigla acum câteva luni: Doreau să scape de acel supărător „D”, ei neavând absolut nici o legătură cu democrația…

Sincer să fiu, atitudinea pedelimbricilor nu mă miră, tendințele lor fasciste fiind tot mai evidente în ultimii ani. Mimarea democrației a devenit piatră de temelie a programului prezidențial încă din 2004 când, după alegeri, a forțat închegarea unel alte majorități decât cea stabilită de popor, prin vot. Un același dispreț pentru voința poporului l-a manifestat în 2009 când, deși chema partidele la așa-zise consultări, ne impunea tot variante ale guvernului bok…

De fapt, atitudinea pedelimbricilor nu mă miră foarte tare, ei având o evoluție constant antidemocratică. Însă ce se întâmplă zilele acestea depășește orice limită. Dictachiorul, parcă pentru a-și confirma justețea poreclei, își permite să traseze indicații prețioase Parlamentului. Vuvuzela prezidențială bok, într-un gest fără precedent într-o țară care se pretinde civilizată, convoacă presa pentru a ne anunța cum consideră el că legea a trecut de Parlament. O altă fufă pedelistă trasează practic o nouă cortină de fier. Și, bomboana pe colivă, tupeiștii de serviciu din Camera Deputaților, Anastase, Oltean, Toader, Boureanu și ceilalți, încearcă să răstoarne un vot dat legal, și să impună, prin abuz și violență, cu nesimțirea specifică pedeleprelor, un nou vot cu privire la postul de judecător la Curtea Constituțională, pentru a-și îndeplini visul, acela de a încăleca, cu orice preț, curtea constituțională, ultimul bastion care mai apăra, firav, poporul, de apucăturile dictatoriale ale celui mai sănătos fiu al poporului.

Curat democrație, monșer!

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”