Pe coclauri (3)

Drumul de la Zalău la Cluj a fost o plăcere, mai ales pentru că n-am fost eu la volan, ci un amic. Tolănit ca un belfer pe scaunul din dreapta, am putut admira drumul… (am remarcat și drumul prost și gropile de la ieșirea din Zalău).

Având după amiaza liberă în Cluj, am ieșit să fac câteva cumpărături, cât să am ce mânca zilele următoare… Ca de obicei, am lăsat în Carrefour mai mulți bani decât planificasem…

Luni am pornit de la Cluj la Târgu Mureș, de data aceasta cu autocarul, deoarece nici pe această rută nu am găsit tren direct, ci doar cu schimb în Războieni, și cu un parcurs orar aproape dublu față de autocar. Un drum superb, în care am putut și admira drumul, între câteva reprize scurte de somn (bine că nu eram la volan 😀 ).

Ajuns în Târgu Mureș m-am cazat, și am luat-o la pas prin centru (văzusem deja orașul în fuga mașinii unui prieten care m-a luat de la autocar și m-a lăsat la locul de cazare). Nu mai fusesem prin Târgu Mureș de aproape 30 de ani, așa că am străbătut alene centrul (Din păcate am uitat aparatul foto la Cluj).

Am rămas impresionat plăcut de curățenia orașului (a doua zi dimineața, în drum spre Tribunal, am văzut cum erau măturate trotuarele de niște cetățeni harnici escortați de gardieni vigilenți).
Multă lume se plimba seara prin oraș, era o seară foarte plăcută. Din păcate, fiind sărbătoare, unele magazine erau închise. Erau închise și chioșcurile de ziare, astfel încât nu mi-am putut procura o hartă a orașului.

Am intrat și în Mureș Mall. La chioșcul de ziare de la parter, plin de ziare și reviste, dar nimic din ce m-ar fi interesat. Vânzătoarea m-a impresionat neplăcut prin „competența” răspunsurilor. Am intrat în librăria Diverta, unde am rămas la fel de neplăcut impresionat prin pustietate… Foarte puține titluri, foarte puține cărți, parcă era părăsită. Nici măcar o vânzătoare care să mă întrebe dacă mă poate ajuta cu ceva, cum se întâmplă în alte locații Diverta. Pur și simplu părea că îi doare în cur de clienți. Partea nasoală e că, pentru prima dată, nu mi-am cumpărat nici o carte dintr-un oraș vizitat, n-am avut ce…

Am urcat la food-court, remarcând cu plăcere că era și un fast food chinezesc (din păcate doar specialități cu pui, dar delicioase), pe care l-am onorat cu o comandă de 3 porții diferite (la pachet). Mi-a plăcut atât servirea ca atare, cât și fata care servea (o dulcică mignonă, finuță, ochi frumoși și sâni mici, un deliciu).

Mi-au plăcut oamenii, de câte ori am intrat undeva (cu excepția librăriei Diverta) mi s-a răspuns foarte frumos, politicos, o plăcere. În drum spre locul de cazare am dat și peste o benzinărie Petrom, de unde mi-am cumpărat și o hartă (mă rog, am cumpărat-o cam degeaba, având în vedere că am reușit a doua zi să mă rătăcesc cu harta în mână =)) ).

Clădirea Tribunalului este o clădire cochetă, veche, din păcate insuficient de bine îngrijită. Frumusețea arhitecturii în interior era umbrită de pereții murdari, care n-au mai văzut cam de multișor mângâierea unui trafalet. Lipsa fondurilor este o scuză și nu prea. Din taxele de timbru se strâng fonduri însemnate. Din păcate aceste fonduri nu sunt venituri ale Justiției, ci ale consiliilor locale. De aceea, Justiția nu va avea niciodată suficienți bani pentru a-și întreține clădirile în mod firesc, normal și decent.

După ce am terminat treaba la Tribunal, având în vedere că aveam de omorât niște timp până urma să plec cu un amic spre Cluj, am pornit la o nouă plimbare prin oraș. M-am plimbat prin cetate, remarcând cât de prost întreținută este, deși e un obiectiv turistic important. Partea dinspre Catedrala reformată era frumos îngrijită și curată, dar partea administrată de autoritățile locale era cam neîngrijită… Niște muncitori se agitau cu ridicarea unor căsuțe și chioșcuri, căci urma să înceapă ceva festival (cred că zilele orașului, nu-s sigur). Am luat-o spre Casa Memorială Avram Iancu (din păcate era închisă). M-am întors spre centru, unde am intrat în catedrală. Din păcate aceasta e foarte prost luminată și e greu să admiri toate picturile din interior…

În așteptarea amicului meu, m-am înfipt într-un fotoliu din McDonalds, la o cafea și un cheeseburger, profitând de faptul că este între puținele McD dotate cu prize pentru clienți. Cât am stat în McD, am remarcat că lumea se uita la mine cam ca vaca la tren văzându-mă cu laptopul. Am remarcat, de asemenea, câteva trupe de țigani. M-am înfiorat văzând cât de mulți țigani sunt în Târgu Mureș. Am văzut și numeroase fete frumoase, îmbrăcate cu gust, dar și multe pițipoance și pițiponci…

Drumul spre Cluj a fost lipsit de evenimente majore. Am putut admira peisajul montan. Am remarcat însă cu neplăcere, câte căruțe erau pe drum, deși era drum european. Și a doua zi, de la Cluj la Arad, cu același amic, am zărit multe căruțe pe drumul Cluj-Oradea (drum european!), după cum am văzut și cât de înfiorător de prost este drumul Oradea –Arad, drum care are mari șanse să rămână la fel de prost, având în vedere că se „repară” pe tronsoane, iar între tronsoanele deja reparate sunt multe gropi, și petice sărite. Din experiența altor șosele văzute, știu că după ce se vor finaliza tronsoanele restante, se vor naște cratere între tronsoane, iar tronsoanele mai vechi se vor strica, șoferii neputând avea vreodată șansa să parcurgă o șosea asfaltată bine și uniform…
Sunt curios să văd mâine drumul Arad – Deva și retur…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Publicitate

Pe coclauri (2)

După cum spuneam, după un somn scurt, dar odihnitor, m-am trezit într-o dispoziție muuuult mai bună, accentuată de faptul că norii s-au risipit în mare parte, și un soare superb încălzea atmosfera și sufletul. Mi-am amintit și că am rădăcini și în acest oraș, prin străbunicii mei.
Văzut la lumina soarelui, centrul orașului e chiar drăguț, cochet. Am plecat de la Hotel Porolissum într-o „expediție de recunoaștere”, să văd unde e Tribunalul. Am găsit ușor clădirea, cam la 15 minute de mers pe jos de la hotel, o clădire nouă (sau proaspăt renovată), arătând foarte bine, umbrită de mulți copaci falnici. Pe drumul de întoarcere spre centru, am dat peste Librăria Gheorghe Șincai, bine aprovizionată, cu o librăreasă foarte serviabilă. Îmi uitasem cartea de citit în bagajul lăsat la Cluj, astfel că mi-am și luat ceva de citit, lăsând 100 de lei pe trei cărți…

M-am întors spre hotel cu un scurt ocol, trecând prin Carrefour Expres, aflat în centru, prin fața Primăriei și pe lângă Inspectoratul Școlar Județean, aflat într-o clădire nouă (sau proaspăt renovată). Vizavi de Primărie, o mare clădire de sticlă, care nu prea cadra cu restul clădirilor. După un scurt popas la hotel, unde am lăsat cărțile și restul cumpărăturilor, am ieșit iar, pe platoul din fața Consiliului Județean și a Sălii Sindicatelor, unde era multă lume ieșită la plimbare. Mi-am luat un ziar local pentru colecție, am observat și neglijența autorităților locale (de sub asfalt țâșnea apă, risipindu-se într-o baltă de proporții respectabile, la nici 100 de metri de Consiliul Județean. Sunt convins că regia locală de apă nu a suferit pierderi, acestea fiind transferate pe factura locuitorilor, în „buna” tradiție românească. Am vrut să intru și în Activ Plazza Mall, dar acesta avea un program tare ciudat, se închide la ora 19, așa că n-am mai apucat să-l văd.

După așa o plimbare lungă, mi se făcu foame. Am ales terasa Restaurantului Porolissum. Deși pe terasă am înțeles că nu se mănâncă de obicei, domnișoara de la terasă a fost foarte drăguță, mi-a adus un meniu din restaurant, de unde am ales, și mi-a adus prompt comanda făcută. Ciorba de văcuță a fost delicioasă, cărnița fragedă, iar ceafa de porc „Porolissum” mi-a desfătat papilele gustative într-un mod tare plăcut. Aerul curat de seară și mâncarea bună m-au îndemnat la somn, așa că m-am retras la hotel.

Camera de la hotel a fost super ok. Încuietoarea era pe bază de card magnetic, nu cu cheie, dar m-am descurcat. Patul a fost super confortabil, la fel fotoliile de lângă pat, unde am stat să-mi verific mesajele… Baia avea în schimb un mare neajuns, lumina fiind mult prea discretă pentru un cititor înverșunat 😀

Datorită „atenției” celor de la registratura Tribunalului, care au înregistrat greșit dosarul, am terminat treaba destul de repede, printr-o amânare (mă rog, verificând dosarul pe portalul instanțelor, am văzut că nici grefierul nu strălucea la categoria atenție: dosarul apare menționat ca fiind amânat pentru data de 18 iunie 20110 (!) dar simultan și pentru data de 29 iunie 2010).

Drumul de la Zalău la Cluj a fost plăcut, m-a dus un amic cu mașina și, povestind, nici n-am remarcat trecerea timpului.

(Va urma)

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Chiar nu vă e rușine?

1.
În vreme ce iubiții noștri guvernanți, bată-i Dumnezeu să-i bată, se plâng că derbedeii de pensionari, în cârdășie cu bugetarii și cu scuteciștii, pun în pericol ordinea publică și siguranța națională apărându-și niște drepturi elementare, în Monitorul Oficial al României nr.351/27.05.2010 a fost publicată Legea nr.88/2010, prin care IMM-urile din industria berii sunt scutite de plata obligațiilor fiscale restante la data de 31.12.2008 și neachitate până în prezent. Intră aici accize, impozit, TVA, dobânzi, penalități și majorări de întârziere… Nici nu vreau să mă gândesc despre ce sume e vorba…

Și porcii ăștia lasă să se piardă niște sume importante, preferând să ne fure din salarii, din pensii, și din alocațiile nesimțite!

Adică îi fură maică-mii 15% din pensia pentru care a muncit peste 40 de ani, doar ca să poată face ei cadouri clientelei politice…

2.
Nutzi spaima puții se plânge că din cauza lui Patriciu trebuie tăiate pensiile. Și unde se plânge japița dracului? Labeunu TV, la târâtura aia ordinară de Moraru. Păi bine, bre, jigodie nenorocită, vorbești de funie în casa spânzuratului? Uiți că oficina pupinbășistă Labeunu TV e făcută de Păunescu-Bancorex? Lor nu le ceri să dea înapoi banii furați de la banca de stat Bancorex? Sau cei care vă ling în cur pe voi, leprele pedeliste, sunt îngerași nevinovați?

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Pe scurt, mi-e greață!

De vină nu e alcoolicul pe care niște cretini decerebrați l-au votat…
De vină e mă-sa, că n-a avortat la vreme, de vină e ta-su, că-n loc de-o labă sănătoasă, a preferat călăria….
Băga-și-ar dracu pula-n capul lui de alcoolic ordinar!
Încep să regret că pe la noi nu s-au născut un John Wilkes Booth, Charles Guiteau, Leon Czolgosz sau Lee Harvey Osvald… (e drept că nici dictachiorul nu e Lincoln, Garfield, McKinley sau Kennedy)
Un individ care recunoaște că face aprecieri sub influența băuturilor alcoolice nu are ce căuta în fruntea unei țări…
După prestația avută în seara asta, sunt convins că nici acu nu era treaz, mai ales că și-a anunțat declarațiile pentru ora 21, dar a apărut abia după 22.30…
Cum dracu a ajuns dezaxatul ăsta ordinar în fruntea țării?
Nu miniștrii sunt responsabili de corupție ci noi, bugetarii???? Și trebuie câte un procuror lângă fiecare dintre noi? Auzi, stalinistul dracului, nu vrei să-mi sugi pula, tu cu procurorii tăi?
Adică sindicatele sunt de vină??? Că miniștrii sunt miniștri doar de câteva luni???? Futu-ți-aș parastasul mă-tii de bețiv nenorocit, nu ți-ar mai muri mulți înainte…
Adică voi jigodiile pedeliste furați cât încape, nenorocita aia analfabetă de fiică-ta toacă banii țării pe la bamboo Bruxelles, dar tu dai vina tot pe noi???
De ce dracu nu-ți chemi elicopterul, bre? (aaaaaaaaaaaa, am uitat, ai decis să cumpărăm avioane la mâna a doua de la americani, la preț de avioane noi, în loc să cumperi și tu un elicopter să te ducă la Târgoviște…)
Ești de 6 ani președinte, și tu n-ai nici o vină? doar noi? te răzbuni pe cei care nu te-am votat??? Sugi Pula! România îți dă muie!
Reducerile salariale și scăderile de pensii, ar trebui să fie aplicate exclusiv celor care au votat PDL și Băsescu! Să fie ei solidari cu gașca de jefuitori ai țării condusă de Băse, Udrea, Videanu și Berceanu…
Cum pot niște jigodii ca Andreea Pora, Radu Moraru și Dan Diaconescu să se mai privească în oglindă după mizeriile pro-bășiniste pe care le debitează?

PS Acest text nu e o instigare! A fost scris sub influența băuturilor alcoolice… (mișto scuza asta inventată de alcoolicul de la Cotroceni!)

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Pe coclauri (1)

Iar sunt pe drumuri, este una din explicațiile faptului că n-am mai scris așa de multa vreme.

Deși e o muncă stresantă și, uneori, obositoare, unul dintre avantajele meseriei este că mai apuc să văd țara, măcar câte un pic, și pe fugă, nu pe îndelete, cum mi-ar plăcea. Astfel, urmare a unor strămutări decise cu totul arbitrar de către înțelepții judecători de la ICCJ, pașii m-au purtat la Zalău, Târgu Mureș și Cluj.

Ca să ajungi din Arad la Zalău e o adevărată aventură. Cred că aș fi putut ajunge, într-un timp mult mai scurt, la Bagdad!

Neavând mașină, și nedorind să-mi înghesui gingașa făptură (de o majă și jumătate) în autocar, am apelat la serviciile CFR-ului.

Am plecat din Arad miercuri noapte. Acceleratul Timișoara – Sighet, un „clasic” al genului horror olfactiv.Vagonul de clasa 1 era aproape gol… În înțelepciunea sa deosebită, CFR ține neapărat să-i înghesuie pe toți plătitorii de bilet în același compartiment, deși i-ar fi putut rări un pic. Așa, erau 3 compartimente pline-ochi, restul goale. Nu-s mâță proastă, așa că mi-am mutat codița într-un compartiment gol și, până la Cluj unde trebuia să schimb trenul, nu m-a deranjat decât controlorul… (există și dezavantaje să călătorești singur în compartiment, că n-ai cu cine lăsa bagajele ca să mergi să te piși. Mă rog, cunoscând trenul, că mai făceam naveta cu el în facultate, am evitat cu stoicism buda).

La Cluj, aveam de stat o oră până la următorul tren… Am profitat de ocazie să fug până acasă, să-mi las o parte din bagaj. Mă sui în următorul tren – săgeată albastră – și am profitat de existența prizei, ca să-mi verific mailurile, până la Jibou, unde trebuia să schimb iar trenul. Iar aventură. Legătura spre zalău o aveam la 5 minute, iar Săgeata în care mă aflam întârzia…. Noroc că a fost foarte amabilă conductoarea, și a sunat la Jibou să țină trenul de Zalău, ca să prind legătura.

Ajung la Zalău, ploua, și era întunecat rău (deși era doar vreo 10 dimineața.) Când dau să ies din gară, abia am reușit să trec de un stol de ciori o gloată de țigani… Noroc că dimensiunile, asortate cu privirea neprietenoasă, mi-au deschis drumul :D. Din fuga taxiului până la hotel, orășelul mi-a lăsat o impresie proastă, de oraș cenușiu, mohorât, impresie care, însă, mi s-a schimbat total după amiază, când a ieșit soarele (și după ce trăsesem un pui de somn…)

(Va urma)

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Miaaaaaaaaaaaauuuuuuu 3

Da, știu, iar am lipsit cam mult… Mă rog, nu chiar nemotivat, dar tot absent…

Până mâine, când revin cu un text mai suculent, vă las în compania lui Joshua Kadison:

Profesorul Ebei

De multe ori m-am întrebat ce s-a ales de cel care a învățat-o pe EBA să vorbească și să scrie în limba română cu o „corectitudine” demnă de un manelist…

Cunoaștem cu toții derapajele acesteia, derapaje care, după atâta amar de vreme de când e personaj public (și i se acordă mult prea multă atenție), nu mai pot fi puse pe seama emoțiilor. În cazul ei, este evidentă „temeinicia” cu care s-a aplecat asupra învățăturii.

M-am gândit adesea ce s-a ales de profesorul ei de limba română? Pe unde o fi? Pe câți îi mai învață și astăzi să se exprime la fel de „clar și de corect” precum bretonata prezidențială?

Ei bine, luna trecută, plimbându-mă prin București, am dat de o urmă a acestui profesor… A fost afectat și el de criză… A trebuit, se pare, să se reprofileze, căci din salariul de profesor nu se mai putea descurca… Își face reclamă la mica afacere pe care și-a încropit-o, în aceeași „superbă” limbă română folosită și EBA…

PS: Poza a fost făcută în București, Piața Sfinții Voievozi, în stația troleibuzului 65…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Vise? Visuri!

Curios ca orice pisică, teritoriul pe care-mi plimb ochii este destul de vast. Și aflu de aici că Dictachiorul are coșmaruri, visează că-l împușcă cineva și aude în somn împușcături. Milos cum mă știți, vreau să-l liniștesc:

– Nu-s împușcături, îs bășini, bre… De unde crezi că-ți vine numele???

– Nu ești singurul care are asemena vise. Și eu, și unii dintre prietenii și cunoscuții mei visează așa ceva. Și nu e deloc coșmar, e chiar un vis frumos, și dormim extraordinar de bine… Coșmarul începe dimineața, când ne dăm seama, ascultând știrile, că nu s-a întâmplat nimic deosebit…

– Nu te mai teme ca un prunc mic, din orice… Știi cum se zice, de ce ți-e frică nu scapi…

– Poate n-ar strica să pregătești, totuși, elicopterul, că se apropie Crăciunul, și românii au obiceiuri ciudate, colindele se cântă cu plutonul, pe lângă zidurile unității militare dintr-o veche capitală a țării… Și dacă acela care a mărit pensiile cu o sută de lei și salariile cu două sute a auzit colinde interpretate cu măsura 7,62, gândește-te ce i se va cânta celui care a decis să scadă pensiile și salariile…

PRECIZARE: Acest articol NU este instigare! Suntem un popor prea sărac să ne permitem în acest moment funeralii naționale, care ar fi deosebit de costisitoare, deoarece, în urma noilor programe guvernamentale, cererea pe piață este mare, iar oferta mică…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Simple remarci

1.Nu mă pot împiedica să observ ce curat era aerul pe vremea când jigodiile portocalii umblau doar pe labeunu, pe la Prighenă și prin debaraua zeroTV și nu poluau fonic alte posturi…

Păcat că le-a trecut și se înfig iar peste tot, precum corbii asupra unui stârv…

2.Ce-o fi vrut să zică Zeus atunci când a promis că va solicita „organelor” să nu reprime în forță demonstrațiile? Fiindcă unii din pensionari au primit niște pulane peste spinare…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”