A apărut o știre potrivit căreia CFR va încerca introducerea transportului în regim low-cost pe ruta București – Constanța.
În general low-cost înseamnă un cost redus, iar acest cost redus este asigurat printr-o scădere calitativă a serviciilor oferite.
Mă întreb ce înseamnă asta în viziunea CFR? Majoritatea garniturilor sunt murdare, put de-ți mută nasul, iar banchetele sunt incomode (mai ales la așa-zisele vag oane „modernizate”, cu spațiu foarte strâmt intre banchete). De asemenea, multe trenuri întârzâie, deoarece merg cu o viteză de melc anchilozat…
Trenurile noastre colcăie de cerșetori de toate vârstele și aromele. În plus, în Gara de Nord, cu complicitatea conductorilor, sunt lăsați în vagoane niște indivizi dubioși, care strâng fonduri în numele Antenei1, fără ca vreunul din ei să poată dovedi apartenența la acest post, sau vreo delegare din partea acestui post (apropo, în Codul Penal fapta este denumită „înșelăciune”, iar angajații CFR care le înlesnesc infractorilor activitatea sunt complici, și ar trebui pedepsiți ca atare). Tot cu complicitatea angajaților CFR, în vagoane au acces vânzători de ziare, aceștia oferind la vânzare, cu ușor suprapreț, ziarul de „azi”, tipărit în urmă cu 3 zile…
Ce ar însemna o nouă scădere a calității serviciilor? Să călătorim pe vagoane-platformă, fără scaune? O viteză mai mică, tinzând spre valori negative? O duhoare mai mare? Cerșetori mai mulți? Chiar sunt curios…
Mai mult, în acest moment, prețul unui bilet București – Constanța, la clasa a doua, InterRegio, este circa 60 de lei… Pentru călătoria „cu nașul”, studenții plătesc cam 10-15 lei…
Ce ar însemna în acest caz „low-cost”? Scăderea prețului biletelor până la nivelul prețului „cu nașul”? Sau obligarea nașului să-și scadă pretențiile la doar 5 lei?
Vom trăi și vom vedea…
Arsulici 