Să facem valuri pentru Vlăduț!

În 6 iulie are loc, la Bazinul Olimpic exterior din Complexul Sportiv „Lia Manoliu”, Swimathon București, eveniment de strângere de fonduri pentru proiecte și cauze locale, organizat de Fundația Comunitară București în parteneriat cu Asociația pentru Relații Comunitare. Între cauzele susținute de Swimathon București se află și Vlăduț, care, la doar 6 luni are nevoie de transplant de ficat.

„Swimathon este întâlnirea plină de energie între oameni care cer ajutorul şi oameni care sar în apă să-i ajute. Este un mecanism prin care comunitatea se întâlneşte, interacţionează şi se implică să strângă fonduri pentru proiectele pe care le consideră relevante. Organizaţiile sau grupurile de iniţiativă înscriu cauze din comunitatea locală, companiile şi înotătorii aleg pentru ce se implică, iar susţinătorii donează pentru fiecare lungime de bazin înotată de favoriţii lor. Evenimentul are loc pe 6 iulie la Bazinul sportiv olimpic Lia Manoliu şi este coorganizat de Fundaţia Comunitară Bucureşti şi Asociaţia pentru Relaţii Comunitare.”

Pentru Vlăduț vor face valuri vedeta TV Roxana Iliescu, căreia pasiunea pentru înot și dragostea pentru copii îi dau energia și determinarea pentru sprijinirea lui Vlăduț, și echipa de înotători a Porsche România (Dragoș Ion, Andrei Suciu, Laszlo Illyes, Cristian Ion și Silvică Tănase).
Vă rugăm și pe voi să faceți valuri, susținându-l pe Vlăduț și cele două echipe care înoată pentru el. Puteți să susțineți cele două echipe care înoată pentru Vlăduț aici, selectând, din meniul drop-down al formularului, pe Roxana Iliescu sau Team Porsche România.

Vlăduț este susținut și de Allen Carr Easyway Romania, care oferă 10 locuri la o sesiune anti-fumat, iar toate încasările obținute în urma acestei sesiuni extraordinare vor fi donate lui Vlăduț. Pentru cei interesați, această sesiune va avea loc pe 14 septembrie 2013.

Săptămâna viitoare, vineri, plecăm cu Vlăduț spre Gent (Belgia). Vlăduț este așteptat la Spitalul Universitar din Gent luni, 08 iulie, la ora 08.30 dimineața, când va fi internat pentru investigațiile preliminare, iar în 15 iulie este programat transplantul.

Din păcate Ministerul Sănătății acoperă doar o parte din costurile enorme ale transplantului. Ne-a fost aprobată doar suma estimată de belgieni pentru transplant, 67763,7 euro, sumă care acoperă strict transplantul și spitalizarea necesară transplantului. După cum ne-a spus Prof. Dr. Xavier Rogiers, coordonatorul echipei de transplant, în cazul în care, Doamne Ferește!, ar interveni complicații, costurile transplantului pot ajunge la 100000 de euro.

La această sumă se adaugă și alte costuri (transportul cu avionul, consultațiile, analizele și evaluările pre-transplant, controalele medicale post transplant, medicamentele imuno-supresoare și cazarea de dinaintea transplantului și de după transplant, având în vedere că va trebui să ajungem acolo cu o săptămână înainte de transplant și să rămânem câteva săptămâni după transplant), costuri care se ridică, estimativ, în jurul sumei de 60.000 de euro, bani pe care nu-i avem încă.

Până acum am reușit să strângem 10.000 de euro, bani care acoperă transportul cu avionul și cazarea pe o perioadă de 2 luni (de exemplu, la hotelul cu care colaborează spitalul și la care ni s-a făcut rezervarea, o zi de cazare, fără masă, costă 80 de euro, un preț mic față de tarifele practicate în mod curent în Gent), rămânând o sumă mică pentru celelalte cheltuieli medicale implicate de transplant (la care ne-am referit mai sus).

Nu putem amâna plecarea noastră, deoarece nu știm cât mai rezistă organismul lui Vlăduț, și nu dorim să-i periclităm starea de sănătate. Și așa, sărăcuțul de el, este tot mai galben, icterul fiind din ce în ce mai pronunțat, iar pielea îl mănâncă din ce în ce mai tare. Mai mult, și mersul la plimbare, la aer curat, cu el, este foarte problematic, deoarece, datorită bolii sale, nu am putut să-i facem nici unul dintre vaccinurile necesare la vârsta sa.

Spitalul Universitar din Gent ne așteaptă să fim acolo în 08 iulie la ora 08.30 dimineața, și vom fi, chiar dacă, în acest moment, nu știm cum vom face față costurilor medicale suplimentare.

De aceea apelăm la sprijinul tuturor celor cu inimă mare:

Veniți și faceți valuri pentru Vlăduț! Veniți în data de 6 iulie la Swimathon și sprijiniți echipele care fac valuri și înoată pentru sănătatea lui Vlăduț, pe Roxana Iliescu și Team Porsche Romania. Puteți să susțineți cele două echipe care înoată pentru Vlăduț aici.

Publicitate

Țintă

Aș propune ca toți politicienii noștri care au ca pasiune vânătoarea să ia lecții de tras la țintă corect.
În argumentarea propunerii, vin cu exemplul lui A.N.
Dacă Bombonel ar fi știut mânui o armă, n-ar fi ratat ținta la vânătoare iar socrul premierului ar fi rămas cu fuduliile întregi.
Dacă Bombonel ar fi știut mânui o armă, acum era considerat martir… Așa, este doar un laș care va trebui să aibă mare grijă să nu scape săpunul.

25 de ani

Mâine e 26 aprilie. Se împlinesc 25 de ani de la dezastrul de la Cernobîl. Acum un an am scris textul acesta, care rămâne perfect valabil.

Din păcate oamenii, indiferent de țară, n-au învățat nimic din acel accident. Anul acesta a avut loc dezastrul de la Fukushima. Un accident nefericit, care ne costă pe toți. Nu zic că s-ar fi putut preveni cutremurul. Deocamdată așa ceva ține exclusiv de voința lui Dumnezeu. Dar dezastrul ecologic provocat de centrală putea fi evitat sau măcar limitat dacă cei care răspundeau de exploatarea centralei ar fi respectat întocmai normele procedurale de exploatare (au recunoscut cu gurița lor că nu au respectat toate regulile). S-au închis ochii la niște nereguli, și, din neglijența unora au de suferit generații întregi. Sincer, m-aș fi așteptat să aud vești despre ritualuri de harakiri. Dar pentru compania care exploata centrala, banul contează mai mult decât onoarea…

Oare câtă vreme ne vom mai bate joc de natură, de mediul înconjurător? Căci acum, noi, omenirea, ne comportăm ca niște copii descreierați, ca și cum am avea vreo altă planetă unde să ne refugiem după ce o distrugem pe asta…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Requiescat in pace, Annie Girardot!

Încetul cu încetul ne părăsesc valorile, și ne rămâne doar amintirea lor pe peliculă. Filme superbe, pe care le-am putea revedea mereu cu plăcere.

În acest moment nu am televizor, dar pun pariu că nici o televiziune nu va întrerupe „integrala mardeiașilor”, filmele cu bătăuși gen Steven Segall, Jackie Chan, JCVD, Stallone, Schwartzeneger, Dacascos, sau alții ca ei, pentru a difuza un film de artă cu marii actori ai cinematografiei mondiale…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Explicație

Știu, datorez o explicație pentru absența mea îndelungată. Nu sunt prea multe de zis… După revelion am fost mult prea scârbit de viața politică și n-am avut nici un subiect care să merite atenția mea. După câteva zile, lucrurile s-au precipitat… Am primit o ofertă de a fi detașat 6 luni la instituția ierarhic superioară (mă rog, vorba vine superioară, căci nu ne aflăm în subordonarea, ci în coordonarea respectivei instituții), ofertă pe care am acceptat-o, spre surprinderea mea.

Având în vedere distanța și durata detașării, a trebuit să-mi aduc urgent la zi toate lucrările, să pun ordine în hârtii și dosare, să fac opis-uri la dosarele finalizate. O muncă de Sisif, care mi-a ocupat absolut tot timpul, adăugându-se la celelalte activități curente, de pregătire a dosarelor în curs (inclusiv 2 deplasări, la Aiud și București). Practic, din 10 ianuarie până în 26 ianuarie nu am dormit decât 4 ore pe noapte, n-am mai avut vreme nici de stat pe internet, n-am mai umblat pe bloguri, n-am mai citit, am intrat doar pe site-urile de care aveam nevoie pentru serviciu.

În 27 și 28 ianuarie am fost la București la o consfătuire, în 29 eram din nou acasă, la Arad, iar în 30 plecam din nou la București, unde mă aflu și acum, și unde voi face umbră pământului timp de 6 luni, dacă nu va interveni ceva neprevăzut.

Îmi place Bucureștiul. Sunt între puținii ardeleni care iubesc orașul acesta. Dar nu iarna. Ci primăvara și spre sfârșitul verii, după ce dispare arșița. Mai ales primăvara e superb, când încep pomii să dea în floare. Din păcate mai e încă ceva vreme până atunci…

Sunt în București deja de 10 zile, și am avut parte de „deliciile” oferite de capitală… Am văzut muncitorii de la drumuri cum aruncau zăpada de pe șosea pe trotuar, acesta fiind modul în care au înțeles să facă deszăpezirea… Pe cei de la primării îi doare-n pulă că n-ai pe unde circula, trotuarele fiind pline de zăpada degajată de pe șosele (câte înjurături au primit de la mine pe tema asta Oprescu și așa-zisul general Onțanu…) Am avut și „plăcerea” ca, tot în sectorul lui Onțanu, să am o întâlnire de gradul III, la ceas de seară, cu o haită de câini furioși, care doreau să-mi capseze blănița (dar n-au reușit 😀 )

Pe scurt, cam asta ar fi… Deocamdată sunt în București, nu se știe până când… Și de azi sper să revin la un ritm normal al postărilor.

Pe prietenii mei (nu-i enumăr, de teamă să nu scap pe vreunul) îi rog să mă ierte pentru absența mea îndelungată

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Sărbători Fericite!

A venit iar Crăciunul… Ce repede zboară timpul… Parcă ieri împodobeam bradul Crăciunului trecut… Nici măcar n-am apucat să pun la loc instalaţiile luminoase, şi a trebuit să le scot iar, să le descâlcesc şi să le pun pe bradul din acest an…

Nu am prea avut timp liber în ultima perioadă şi, din această cauză, i-am vizitat mai rar şi doar pe fugă pe unii prieteni din blogosferă şi îi rog să mă ierte pentru acest lucru. Faptul că i-am vizitat mai rar nu înseamnă că i-am uitat sau că ţin mai puţin la ei.

Sărbători Fericite, Festivus Fericit, Mordechai!

Sărbători Fericite Melami, Sebra, Shogunu, Vlad, Marcus, Sictireli, Teacă, Julius şi echipa Daily Cotcodac.

Sărbători Fericite vă doresc şi vouă, cititorilor.

Şi vă las să vă delectaţi cu o melodie minunată, cântată de doi mari interpreţi, două voci calde, reunite în duet cu ajutorul tehnicii:

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Constatare

Ce mișto! În plin post al Crăciunului, în perioadă de criză în care ,mulți pensionari n-au ce pune pe masă, noi avem scandal cu … Șoric și Tobă!

Pentru aceste motive…

M*A*S*H

Iar a trecut o perioadă cam lungă fără să scriu nimic. Nu mi-au lipsit subiectele, dar… De puliticienii noştri m-am săturat până peste cap, iar ziarele şi agenţiile de presă par a fi rămas fără subiecte interesante…

Am avut o perioadă foarte încărcată la serviciu, iar puţinul timp liber rămas l-am petrecut lenevind. Lenevind într-un mod plăcut, deoarece m-am apucat să ma uit, pe calculator, la serialul MASH, un excelent mod de a uita de rahatul şi mizeria care ne domină viaţa socială şi politică. Am astfel, ocazia, să văd nişte actori remarcabili, care au trecut şi pe platourile acestui serial: Alan Alda, Robert Alda, Harry Morgan, Leslie Nielsen, Blythe Danner, Pat Morita, G. W. Bailey, Patrick Swayze(ah, ce tânăr era…). Seară de seară sunt alături de mine Hawkeye, Trapper, Henry, Radar, Klinger, Hot Lips, B.J. şi ceilalţi şi, astfel, pot să adorm cu un zâmbet în suflet.

Între perioadele interminabile în care se află în sala de operaţii, încercând să repare ranile din război şi să aducă un strop de alinare pacienţilor, personajele serialului, interpretate admirabil, se străduiesc să suporte cât mai bine constrângerile specifice unui spital militar de campanie aflat în vecinătatea liniei frontului, în anii 50.

Pe lângă vremea capricioasă, ba prea frig, ba prea cald, într-un teritoriu ostil, supuşi unui regim militar greu de acceptat de civili, văzând peste tot distrugerile războiului, sărăcia cumplită în care supravieţuieşte populaţia locală, înconjuraţi de pureci, şobolani, ţânţari, cu mâncare de proastă calitate, cu un confort scăzut, ei se confruntă şi cu plictiseala: aflaţi la dracu’n praznic în Coreea, departe de civilizaţie, într-o tabără militară, nu prea au nimic de făcut pentru ca timpul să treacă mai uşor, singurele distracţii fiind alcoolul, vizionarea câte unui film din când în când şi … scrisorile. Scrisorile aşteptate ca pâinea caldă…

La mijlocul secolului trecut, când telefonia se afla încă la începuturi, liniile telefonice fiind puţine, iar obţinerea unei legături era dificilă, cel mai utilizat mijloc de comunicare era scrierea şi trimiterea de scrisori. Nu existau telefoane mobile, laptopuri, Ipad-uri şi alte năzdrăvănii de acest gen. Dacă vroiai să transmiţi cuiva ceva, o vorbă bună, un gând, un compliment, un mesaj de prietenie sau o declaraţie de dragoste, scriai o scrisoare. Şi era o mare bucurie când primeai o scrisoare. Cred că toţi ne amintim bucuria primirii unei scrisori, emoţia în faţa unui plic aşteptat, nerăbdarea sau teama de a deschide şi citi scrisoarea care-i putea aduce bucuria unei iubiri sau disperarea unei despărţiri.

În ultimii ani, însă, acest obicei, al scrisorilor, a început să dispară. Bineînţeles, comunicăm, căci acest fapt e în natura umană. Dar „profităm” de mijloacele moderne, mail, messenger, sms, bloguri, twitter. Da, acestea ne asigură rapiditatea transmiterii informaţiei, dar sunt impersonale, reci, lipsite de suflet şi de emoţie, oricît ne-am strădui; perfecţiunea şi uniformitatea literei tipărite nu pot înlocui pasiunea, sentimentele şi emoţiile transmise de scrisul de mână, pe o bucată de hârtie, parfumată sau nu, colorată sau nu, albă sau cu linii, filă uniformă sau foaie ruptă pe ascuns dintr-un caiet pentru o fiţuică sau pentru un mesaj urgent colegei de bancă…

Şi vă întreb pe voi, prieteni, Mordechai, Shogunu, Teacă, Sebra, Melami, când aţi scris ultima dată o scrisoare adevărată, de mână, cu stiloul, pixul sau creionul, fără sprijinul dat de programele infamului Bill Gates?

Şi, de data aceasta, voi modifica fraza obişnuită de încheiere: Pentru că difuzează o serie de programe inepte pe post de „divertisment”, sau seriale româneşti de-a dreptul cretine, sau poantele răsuflate ale unor umorişti fără umor, în loc să redifuzeze acest remarcabil serial de comedie, directorii de programe ai televiziunilor româneşti trebuie să-şi dea imediat demisia!

Mi-e greață

Da, știu, n-am mai scris de multă vreme. Probabil sunteți dezamăgiți, probabil sunteți supărați, dar eu sper să mă înțelegeți. Lăsând la o parte faptul că, proaspăt revenit din concediu m-am trezit îngropat în muncă și efectiv nu am prea avut vreme să scriu, nici n-am avut tragere de inimă să scriu. Sunt mult prea scârbit de ceea ce se întâmplă în țară.

Două săptămâni cât am fost la mare, nu am avut televizor. Și a fost extraordinar.

Am avut suficientă vreme să mai reduc din teancul uriaș de cărți care așteaptă, cuminți, să le citesc, am stat mult în aer liber, iar seara mi-am delectat urechile și sufletul cu programele muzicale ale Radio România Actualități.

Reîntors acasă, mi-am reluat unele din obiceiurile proaste, inclusiv cel de a deschide televizorul imediat ce intru în casă. Dar, bineînțeles, nici un program nu a reușit să-mi trezească interesul… Văd reclamele diferitelor emisiuni, și-mi dau seama de grotescul absolut în care se lăfăie niște programe care se vor a fi de „divertisment”, doar ca exemplu amintind Happy Hour, emisiunea acelui imbecil care răspunde la numele de Măruță, care, la prima ediție încerca să atragă lumea cu un așa-zis bărbat care cică a născut (mă rog, respectivul „bărbat” inspira la fel de multă virilitate ca și Laurențiu Duță…), iar următoarele ediții se zbătea, precum un coiot, să-și hrănească audiența și să mai stoarcă on dram de rating din drama Mădălinei Manole, la concurență cu insipida aia blondă care a preluat inepția antenistă Acces Di(n)rect care a inceput și ea la fel de apoteotic încercând să-l învețe dansul pinguinului pe fosila Viorel Lis, și a eșuat mai apoi în emisiuni despre Mădălina Manole. În vremea aceasta, vedeam cum Antena 3 reușește să devină din ce în ce mai enervantă, invitând-o obsesiv pe jigodia aia ordinară de Tatoiu, sau încercând să ne aburească cu critici la adresa regimului de dreapta, critici aduse de vechii beșinoși ai defunctei CDR, fosile ale unui regim care a pus umărul serios la dezastrul României pe vremea guvernării de dreapta dintre 2000 și 2004. Mi-e greață deja să-i mai văd pe Ciuvică, pe Șerbănescu, pe Zoe Petre, pe S.R. Stănescu, pe Petre Roman sau pe Emil Constantinescu… Regimul promovat sau susținut de ei pe vremea CDR nu era cu nimic mai bun ca cel de acum, jaful din vistieria țării fiind la fel de mare, iar între EBA și iedul prezidențial de atunci nu văd altă diferență decât faptul că acela știa mai bine limba română, și a fost acuzat (dar nu dovedit) că ar controla o rețea de trafic de droguri, pe când EBA are mici dificultăți de exprimare în limba română (ca să nu zic că e redusă mintal). Dar memoria colectivă e cam scurtă, și poporul înghite orice fel de căcăreze ca pe mentosane. Suntem azi indignați de presupusa relație extraconjugală (nedovedită) a lui Zeus cu Nutzica, uitând că Țapul Emil, contestatarul de azi al Băsescului, a avut și el presupuse relații extraconjugale (nedovedite) ba cu Rona Hartner, ba cu o tipă de la SPP parcă (ziarele vremii pot fi consultate încă).

Mi-e greață de faptul că presa dă prea multă atenție unor limbrici, ridicându-i astfel mai mult decât merită. Mi-e greață că presa se lasă momită cu diverse subiecte care sunt azvârlite pe piață special pentru a deturna atenția de la dezastrul țării. Dan Diaconescu a fost doar o bășină cu stropi, dar presa îi dă atâta de multă atenție de parcă ar fi Mesia. Și mi-e greață. Presa relatează drumurile Tiranului la birt la Cireșica în Neptun, dar nimeni nu și-a pus întrebarea: Dacă e austeritate, de ce e plătit drumul de la București la Neptun din bani publici? Și de ce trebuie să irosim bani publici pe garda SPP aferentă acestor deplasări în interes privat ale Chiorului? Mi-e greață.

Mi-e greață că din comemorarea de la Țebea presa a văzut doar huiduielile la adresa vacii de la Camera Deputaților, fără să vadă și că prefectul ungur al Hunedoarei a limitat drastic accesul poporului, accesul moților, la mormântul lui Avram Iancu și la Gorunul lui Horea.

DNA își continuă producțiile cinematografice cu imbecilitatea arestării lui Vântu (care, într-o țară civilizată ar beneficia de prezumția de nevinovăție), care e deja condamnat în presă, doar pentru că așa a dat ordin Chiorul. Nu comentez nici acea percheziție de tip Gestapo, cu utilizarea armamentului, după cum nu mai comentez arestarea preventivă pentru „favorizarea infractorului”, infracțiune relativ minoră, în vreme ce unii acuzați de tâlhărie, viol sau crimă sunt judecați în libertate… Nu pot decât să spun că mi-e greață.

Dar asta e țara pe care „poporul suveran” (cum zice Ciutacu) a dorit-o prin votul dat în decembrie 2009. Mi-e greață de acest popor care, deși este supus unor sinistre metode de exterminare lentă, nu se revoltă. Ba chiar se găsesc cretini să o ridice în slăvi pe fufa aia vulgară de Udrea sau să-l laude pe Chior pentru faptele sale de mare curaj!

Mi-e greață să-l aud pe un alcoolic nenorocit, ajuns președinte din prostia a milioane de alegători, cum ne îndeamnă să înfruntăm criza cu capul sus, cum făcea el pe mare, sau să o înfruntăm cu seninătatea unui pompier…. La asemenea îndemnuri, orice popor cu sânge în pulă și cu coloană vertebrală s-ar fi adunat și l-ar fi obligat pe bețiv să-și cheme elicopterul…

Dar noi nu suntem popor, ci adunătură de moluște… și mi-e greață…

Sper ca să-mi treacă, măcar parțial, această stare, și să pot reveni la un ritm normal cu postările, mai ales că am deja un articol pregătit, despre vacanță, articol pe care sper să-l pun vineri sau sâmbătă…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Damnatio Memoriae

N-am ascuns niciodată dezgustul pe care mi-l provoacă cel mai sănătos fiu al poporului. Și nu pot să-mi ascund supărarea că acest individ primitiv a reușit să convingă o grămadă de indivizi să-l mai lase un mandat în fruntea țării, ca și cum ai lăsa un puști răzgâiat să se dea încă o tură în carusel. Individul nu a realizat nimic bun niciodată. Are în schimb darul de a da din gură cu un tupeu maxim, cu aerul că știe ce spune și crede ce spune, deși totul e doar un balon de săpun care se sparge rapid. Se crede Alfa și Omega, cel mai frumos, întruparea perfecțiunii, mântuitorul națiunii, deținătorul adevărului absolut, profet între profeți (mă mir că încă nu a fost propus pentru sanctificare).

Deși este principalul vinovat pentru dezastrul în care a ajuns țara în ultimii ani, va găsi mereu pe cine să arunce anatema, va găsi mereu pe cine să dea vina, ca să iasă el basma curată.

Toate acțiunile sale au ca scop să-l arate pe el în lumină favorabilă, să controleze el totul, să dea indicații prețioase, să dojenească pe cine vrea și să conducă țara după cum vrea pula lui, fără ca cineva să i se opună măcar cu un oftat.

Minciuna, demagogia și tupeul sunt aliații lui de bază. Căci prost nu e cel care spune, ci cel care crede. Unii au crezut că-și va da demisia în cinci minute… Alții au crezut când a spus, în prag de alegeri prezidențiale, că „am ieșit din criză”… Uneori vorbește, după cum el însușii declară, „sub influența băuturilor alcoolice”.

În ultima perioadă și-a rărit aparițiile, și mulți au crezut că va începe să se comporte normal, ca un președinte al tuturor românilor. Dar nu, năravul din fire n-are lecuire. Vrea neapărat să se răzbune pe cei care au avut „nesimțirea” să nu-l voteze, și încearcă să-i „ciuruie” prin orice mijloace, cu un cinism rar întâlnit.

Supărat pe cei care-l critică, nu apare la televizor la mogulii „răi”, ci doar la mogulii buni. Cine sunt aceia? Simplu: mogul bun poate fi doar patronul presei laudative, pupinbășiste. După cum spuneam, mă miră că încă nu și-a inaugurat o emisiune proprie la televiziune, precum Hugo Chavez. Probabil va urma și asta. Până atunci însă, stă la taclale cu jurnaliști care nu afectează securitatea națională, dimpotrivă. Având aservită complet televiziunea publică, cu o madam Culcer la fel de obedientă precum pe vremuri Alina Mungiu care transformase TVR în preș pentru PNȚCD, Dictachiorul a rostit inepții după inepții, dar cu aerul că rostește adevăruri absolute.

Încearcă să pară uman: vezi doamne n-a fost atent când vorbea la telefon cu un ministru, și-a băgat invers un bețișor și s-a rănit… Și de aceea s-a dus la nenea doctorul să-i pună un tampon cu rivanol (bine că nu s-a dus la Nutzi să-i pună un tampon în ureche). Aoleu, chiar nu putea aștepta acel telefon 3 secunde până se ștergea complet? Vorbea cumva cu Nutzica și aceasta l-a tulburat în așa hal că nu mai știe ce bagă în urechi? Oricum, de remarcat că a folosit bețișoare chinezești, care au vată doar la un capăt. Oare o duce așa de rău că-și face cumpărăturile pe la magazinele cu chinezării ieftine? Sau au fost un cadou adus de Nutzica de la expoziția de la Shanghai? Oricum, folosind acele bețigașe, riscă mult. Riscă să o supere pe Anca Boagiu care acum câteva luni era furibundă contra celor care vor să îndatoreze țara față de China.

Spusele de joi seara ale Dictachiorului sunt tâmpenii, dar sunt de o gravitate fără precedent, și demonstrează că marele risc pentru securitatea națională a României îl constituie chiar chiriașul de la Cotroceni. Și-a permis să certe Europa (precum deunăzi certa sinistrații) că europenii nu muncesc, și de aceea trebuie să meargă românii să muncească (bine că nu a și lovit cu pumnul în vreo clădire guvernamentală britanică sau italiană, precum a dat cu pumnul în casa netencuită a acelui sinistrat).

Ne alungă din țară, trimițându-ne peste hotare dacă nu ne convine, de parcă asta ar fi țara lui ta-su și mă-sa, pupa-l-ar mă-sa rece! El nu ține cont că dacă am fi plecat din țară chiar toți, nu ar mai fi avut cine să-i pună tamponul cu rivanol. Zicea să îndurăm, că și el avea a avut salariul mic. El nu ține cont că pe vremea aia, te puteai descurca din salariu. Iar el și-a mai și rotunjit veniturile salariale.

Spunea că suntem țară de mâna a doua, absolut inadmisibil pentru un șef de stat. Nerușinatul dracului nu vede că el e, de fapt, un președinte de mâna a șaptea, că din cauza lui, nu a țării, nu este invitat cam pe niciunde în lume? Nu, el nu-și dă seama. El nu greșește, totul e din vina altora…

Ne-a mai spus iar cât de „câh” sunt Vântu și Voiculescu (mogulii răi), cât de „câh” e Patriciu… În retorica lui de fațadă, a încurcat miliardarii…

Ne-a spus că l-a văzut pe toate posturile pe Temeșan, care a „distrus Bancorex”. Ciudat cum președintele își amintește doar de Temeșan, nu și de ceilalți… Să fie pentru că ceilalți i-au pus la dispoziție postul labeunu cu tot cu limba catifelată a nasului? Și unde l-o fi văzut pe Temeșan la toate televiziunile? Oare și-a instalat la Cotroceni televiziune cu circuit închis unde vede doar ce vrea el?

Și, cireașa de pe mort, ne zicea că dacă nu adoptăm repede-repede legea ANI, nu intrăm în spațiul Shengen. Ei, poate aici unii l-au crezut. Dar eu îi zic: mai ușor cu pianul pe scări! Ce-are sula cu prefectura? Intrarea în spațiul Shengen presupune securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene, reglementarea unui regim de vize mai ferm cu țările non-UE, limitarea imigrației clandestine în România, pentru a nu fi folosiți ca poartă de intrare, precum și cooperarea în materie judiciară. Intrarea în spațiul Shengen nu depinde de mecanismul de declarare a averilor. Dacă ratăm intrarea în spațiul Shengen, va fi probabil datorită acordării cetățeniei române pe bandă rulantă ca răsplată pentru voturile din decembrie 2009.

Sincer, eu m-am săturat de Băsescu. Și tare mă tem că dacă va rămâne președinte până în 2014, va fi foarte rău pentru țară. Dacă va mai exista vreo țară până atunci. Căci, după părerea mea, am depășit acel „point of no return”. Suntem un popor distrus definitiv, iar disoluția este ireversibilă. Suntem complet dezbinați, iar Dictachiorul face tot posibilul pentru a învrăjbi poporul, instigând, asmuțind categoriile sociale una împotriva alteia, în cel mai pur stil fascist. Nu mai avem un sistem de valori respectat de toți, nu mai există solidaritate, compasiune, sistemul medical a fost distrus, sistemul de învățământ e la pământ, cultura a fost făcută praf, datoria externă a atins niște cote inimaginabile, dacă ne gândim că în 1989 aveam bani în conturi și nici o datorie. Fără educație, fără cultură, fără asistență medicală adecvată și îngropați în datorii până la a cinșpea generație, nu mai avem absolut nici o șansă de redresare.

Ce e mai rău e că poporul nici măcar nu protestează. Preferă o chermesă cu mici, bere la pet și dansul pinguinului. Căci lumea nu se mai așteaptă la nimic bun, nu mai are nici măcar speranță.

Ne mai agităm pe bloguri, îl băgăm în pizda mă-sii, ne dorim să-i scriem necrologul, și cam atât. Dar așa nu se mai poate. Trebuie să ripostăm cumva. Prietenul Mordechai lansează un apel la unitate, la strângerea rândurilor pentru a îndrepta derapajele produse de inconștiența Dictachiorului. Căci vocile noastre, unite, ar putea învinge fascismul manifestat de bășiștii care, în lipsă de idei, trec la violența fizică împotriva opozanților.

Trebuie să facem ceva. Ceaușescu a fost împușcat pentru păcate mai mici. Și situația nu se poate compara. Ceaușescu își iubea țara, cu toate păcatele lui. Băsescu își urăște țara și poporul, iar programul său pare a fi exterminarea poporului. Băsescu se iubește doar pe sine. Căci, după cum spune chiar el, e perfect!

De aceea, cred că ar trebui să ne amintim că ne tragem din romani, și să-i aplicăm, după ce nu va mai fi președinte, o pedeapsă adecvată: Damnatio Memoriae. Ștergerea oricărei urme că Băsescu și PDL au existat vreodată. Eliminarea completă a numelui său din toate scriptele publice. Căci doar așa am putea uita acest coșmar, această epocă blestemată, și vom putea începe reconstrucția țării.

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”