În luptă cu birocrația

Cât valorează un contribuabil? Enorm, în an electoral, când contribuabilul urmează a-și exercita dreptul de vot! Și absolut nimic, în anii obișnuiți! Și asta este valabil indiferent cine e la guvernare.

Înainte de vot ni se promite marea cu sarea, ni se promite o altfel de guvernare, în care vor umbla cânii cu covrigi în coadă, după cum zice o vorbă din popor. Iar după vot, câinii au doar rol de miel, în unele piețe, înainte de Paște. Iar covrigii? Sunt o dovadă a nivelului de trai scăzut, indiferent de sistem.

Ne putem da seama cât de mici și neînsemnați suntem, atunci când avem de înfruntat birocrația. O birocrație care este construită în așa fel încât să fie eficientă doar în a pune cât mai multe piedici cetățeanului. Mai mult decât oricând se face simțit vechiul sistem PCR – Pile, Cunoștințe, Relații…

Trăitori pe aceste meleaguri, am învățat să înfruntăm cu stoicism birocrația. Este moștenirea noastră, pe care o transmitem din generație în generație, mereu „îmbunătățită”, amplificată… Și învățăm de mici să o înfruntăm… Stăm la cozi, înjurăm, scrâșnim din dinți și pregătim invariabilul plic sau nelipsita pungă de cadou. De fapt, birocrația a ajutat la dezvoltarea unei afaceri de succes, producerea de pungi de cadou, de toate mărimile, formele și culorile, bune pentru orice ocazie, fie că e o pungă lunguiață, numai bună pentru o sticlă de țuică adevărată, de la mama ei (dacă ești ardelean și vii cu treabă pe la vreo autoritate publică din capitală) sau pentru o sticlă de Johnny Walker Blue Label (în cazuri mai simandicoase), fie că e o pungă paralelipipedică, bună pentru clasicul pachet de cafea (Alvorada din vremea comunistă fiind înlocuită de Amaroy, Tchibo sau Jacobs) sau pentru cutia de bomboane (cartușul de Kent, care făcea minuni înainte de 1989, a devenit desuet)…

Căci funcționarul public s-a născut obosit, și-și petrece timpul de muncă odihnindu-se, și s-a născut supărat, iar tu, care ai de a face cu acest funcționar supărat, trebuie să-l mulțumești…

Singura mea mirare este încremenirea industriei de plicuri la formele clasice. Iar această încremenire determină și exodul peste hotare a specialiștilor noștri… Păi cum să practici în mod civilizat medicina, de exemplu, câtă vreme nu se găsesc plicuri de dimensiunea emisiunilor monetare? Plicurile sunt în prezent ba prea mici, tu fiind nevoit să îndoi bancnotele, șifonându-le, ba prea mari, incomod de strecurat rapid în buzunarul halatului sau al sacoului…

Cred că ar fi o bună soluție ca, în imediata apropiere a instituțiilor publice și a spitalelor, să se găsească papetării speciale, în care să poți găsi plicuri de dimensiunea bancnotelor, pentru fiecare tip de bancnotă în parte (lei, euro, dolari), și să poți găsi și plicuri cu ușor burduf, astfel încât să suporte grosimi mai măricele, dacă e vorba de o grosime mai mare a teancului (acestea fiind folosite pentru vizitele la ministere sau la primării).

Iar plicurile clasice, vechi, să le folosim doar când băgăm în ele celebra bancnotă din Botswana…

Acest text este o ficțiune, fiind inspirat de lupta noastră pentru salvarea lui Vlăduț, orice asemănare cu situații reale fiind pur întâmplătoare…

Anunțuri

3 Responses to În luptă cu birocrația

  1. shogunu' spune:

    „Acest text este o ficțiune”…
    NU, motane!!! Textul tău nu-i ficţiune! Îi tristul adevăr 😦
    Nu mă fă să-njur 😦 Că de m-apuc… de la A la Z fără pauză! Da’ ce rezolv cu suduielie?!?!?! Fix un căcat 😦 „Sistemu’ ” îi prea bine „pus la punct”. Da’ nu pentru noi… Băga-mi-aş!!!
    Banzai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: