Iar sunt pe drum… de data asta spre Cluj-Napoca. O nouă ocazie de a mă „bucura” de „minunatele” servicii oferite de CFR…
Aventura a început la casa de bilete. Am cerut biletul, dus-întors, prețul total fiind 113,30 lei. I-am dat casierei 150 lei și 30 de bani, ca să nu se plângă că nu are mărunt, și se apucă să-mi numere restul… cu un leu mai puțin, 36 de lei. M-am uitat lung la bilet, la rest și la casieră, și, când să mă iau de matematica ei, o aud: Vai, mă scuzați, v-am dat mai puțin cu un leu, abia acum am observat… Mă rog, n-am mai avut ce să spun, am luat leul, m-am strâmbat și am plecat. Hoțul neprins e negustor cinstit, iar casiera avea un tupeu de pedelic… Nu e prima dată când în gara din Arad se „greșește” restul. Probabil casierele mizează pe faptul că te grăbești la tren și nu mai stai să socotești atent restul primit. Căci sunt aproape convins că a făcut-o intenționat, dar nu am cum să dovedesc.
Mă uit pe bilet, am vagonul 3. E un tren rapid, cu vagoane de Săgeată albastră. Deși e incomod și de obicei e frig, prefer această garnitură deoarece are priză. Deși trenul se formează în Arad, garnitura e trasă la peron doar cu vreo 10 minute înaintea plecării. Mă uit atent, și văd că e un singur vagon, și trag concluzia extrem de logică (în opinia CFR) că e vagonul 3.
Se deschide ușa și mă izbește un damf de budă nespălată de câteva sute de ani, cred că până și microbii au emigrat din cauza mirosului. Surprinzător, în vagon e cald (A fost soare în Arad, și destul de cald afară, probabil de aia era cald, căci la ora la c are scriu acest text, la 3 ore de la plecare, s-a făcut destul de rece). Trece conductorul, plictisit, și-l întreb dacă vagonul este, într-adevăr, vagonul 3, și-mi zice că da. Îi spun că așa am numărat și eu. Probabil se prinde că-l iau la mișto, că zice supărat că s-au scos două vagoane, că nu e nevoie, că traficul e mic (e drept că în tren nu s-au urcat, din Arad, în total, mai mult de 30 de persoane). Când l-am întrebat de ce nu s-au scos vagoanele 2 și 3, să rămână vagonul 1, a dat din umeri… Mă rog, nu mă pot pune cu logica CFR…
Prin zona unde stăteam eu lângă priză era și un bade care mergea la Oradea. Schimbăm vreo câteva vorbe în legătură cu ora plecării, și tipul pare mirat, că el știa că pleacă după ora 19.00. Îi zic că nu, că la 18.46 pleacă. El: Da ce tren îi? Rapidul de Cluj! El, surprins: Ce? Rapidu de Cluuuuj? Că mi-o zîs controlorul că mere la Oradea… Răspund: Da, rapidul de Cluj, dar trece și prin Oradea, stați liniștit… El: Apăi io credeam că-i personalu… Că rapidu nu oprește unde vreu io să cobor… Își ia grăbit bagajele, și coboară. Buuun, acu nu era greu să creadă că acesta e vreun personal, după duhoarea din vagon și după praful de pe jos…
La Oradea urcă trei indivizi, unul cu mutră de cocalar cretin, ceilalți doi mai tuciurii, încruntați, cu aspect de „francez” imigrat în România prin programul „noua transhumanță pe 300 de euro” inițiat de Sarkozy… Par relativ inofensivi, și stau liniștiți până la un moment dat când încep să se foiască de parcă ar avea hemoroizi, și încep să-și facă poze de grup, singuri, cu un telefon mobil al unuia din ei. și după poze, vaaaai, încep să pună muzică pe telefonul mobil… un fel de manele combinate cu muzică indiană… brrr…. Noroc că am căștile în urechi, așa că am dat sonorul mai tare, să acopăr zgomotul lor…
Sper ca restul drumului să continue fără incidente. (și, cu toată democrația care-mi mângâie sufletul, cu toată prezumția de nevinovăție pe care încerc să o acord tuturor, nu mă pot împiedica să sper că vor coborî la Huedin sau Aghireș, înainte de Cluj, căci nu mi-ar plăcea să-i știu în spatele meu în gară…
P.S. N-am uitat de textul referitor la concediu, vine și acela…
„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”
Publicat de arsulici 
Arsulici 