De-a valma…

Într-un comentariu de zilele trecute, prietenul Shogunu’ mă sfătuia să-mi iau televizor, că n-o fi scump. (Mă rog, având în vedere că detașarea îmi e pe doar 6 luni, și nu știu dacă va fi prelungită, e cam scump, dar asta e, deja, altă poveste)

Ei bine, în week-end am ajuns pe acasă. De fapt am ajuns joi noaptea/vineri dimineața, pe la ora 01.05 în Arad, și am rămas până duminică la ora 18.45, când am plecat spre Cluj. Imediat ce am intrat în casă, am pornit televizorul. Și mi-am dat seama destul de repede că nu mi-a lipsit deloc. A nu avea televizor este chiar liniștitor. Căci chiar nu e nimic interesant de văzut. Tot ce difuzează televiziunile românești poate deveni o sursă de enervare.

În noaptea în care am ajuns în casă, tocmai se difuza la A3, în reluare, emisiunea Danei Deac (mult mai calmă decât de obicei, ca și cum, din neatenție, în loc de cafeină a luat xanax). Și ce-am văzut? Păi l-am văzut pe micul bok plângându-și de milă că el a simțit mai puternic criza decât omul de rând… Piticania asta ordinară are un tupeu de-a dreptul grețos… După ce că mereu vrea să pozeze în om din popor, adică unul de-al nostru, care-și cumpără Ipad ca orice român (eu n-am, căci nu-mi permit!), care suferă alături de noi și care trece prin aceleași greutăți ca noi, mai vrea să-l și compătimim, căci se sacrifică pentru noi… Ăsta chiar e cretin, felațiile aplicate dictachiorului l-au îndobitocit complet…

Ce-am mai văzut? L-am văzut pe „liderul” sindical Liviu, de la FSLI, încercând să ne convingă cu privire la acțiunile pe care această federație le va organiza. Ete scârț! Joi, în fața ministerului educației, erau o mână de oameni cu care abia dacă umpleai un autobuz de tip Ikarus. Nici măcar nu s-au chinuit să se coordoneze cu celelalte federații, cu „Spiru Haret” sau cu „Alma Mater” Asta e forța sindicatelor din învățământ? Se pretind a fi mari și tari aceste sindicate ale profesorilor, dar nu se vede acest lucru. Strategia lor de comunicare este mai mult decât jalnică, iar ultima lor acțiune sindicală, greva pe termen nelimitat de anul trecut, a fost un fiasco de răsunet, acel termen nelimitat depășind, cu puțin, 24 de ore. JALNIC, în condițiile în care tot ce au primit profesorii de la guvern a fost multă muie.

Sâmbătă am avut festival. De belit pula la cal! A scris prietenul Mordechai, a scris prietenul Marcus, a scris prietenul Teacă, nu mai are rost să scriu și eu, n-aș mai avea ce să scriu. Pedelimbricii lasă poporul fără pâine, în schimb îi oferă circ cât încape. Că doar ei sunt specialiști în circ…
Am mai fost multe la tembelizor, dar parcă mi-e și scârbă să scriu. Pur și simplu mi-e scârbă să mai comentez că cel mai sănătos fiu al poporului s-a dus la Helsinki pentru a primi o porție de înjurături din public și pentru a asista la o ședință de partid, deși el e, teoretic, apolitic. Nici n-ar fi trebuit lătrăii prezidențiali Turcan și Lăzăroiu să screamă o explicație care să justifice ca fiind de interes național cheltuirea banului public pentru un eveniment privat. Pe Chior îl doare-n vârful pulii de banul public, așa cum l-a durut și în 2009 când, făcând fasoane de jună virgină, nu se hotăra să candideze, dar se plimba ca pielea pe pulă pe la toate serbările câmpenești, festivalurile, dezvelirile de plăci, sau chefurile cu interlopi pe care le găsea, pentru a face „băi de mulțime” pe banii publici, iar după anunțarea candidaturii, s-a deplasat în majoritate tot pe bani publici, căci zicea că merge ca președinte.

N-am ce comenta nici despre puritanismul excesiv (și doar de fațadă) al unui partid mult prea anchilozat intelectual. Excluderea din partid a unei fete doar pentru că a pozat în playboy este o dovadă a limitelor intelectuale ale „greilor” partidului. E mai bun veșnicul nefutut Bănicioiu? Sau pe Ponta l-as deranjat că o simplă membră de partid apare în reviste, iar Daciana nu a primit nici măcar oferte în acest sens? Ponta a ratat încă una din ocaziile de a tăcea, iar partidul acesta de frustrați a pierdut o bună ocazie de a demonstra că s-a mai luminat la minte și a depășit faza închistatei morale socialiste.

Despre nervii sindicalistului Hossu, iar n-am ce să spun. Omul nu e chiar așa cretin precum pare, este conștient că UNPR va merge pe mâna guvernului, și nu va trăda la moțiunea de cenzură. Deplasarea sa la uneperiști a avut doar rol de imagine, pentru a demonstra că șefii de sindicat se agită cu adevărat, și nu stau degeaba doar pentru a păpa indemnizații grase din cotizațiile membrilor.

Și nu voi scrie nici despre marea tragedie națională și interplanetară Virinel și Hormonica. Nu am elemente să mă pronunț care e mai bun părinte, cu cine ar trebui să rămână fetița. Mi se pare însă de un umor involuntar decizia instanței de a o încredința pe fetiță lui Irinel. De ce? Pentru că Irinel a cumpă luat-o pe Monica de la casa părintească pe vremea când era încă minoră. Iar acum instanța îi încredințează lui Irinel încă o minoră. De data asta de aceeași înălțime cu el 😀 …

În concluzie? Mai bine fără televizor!

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”