Destul!!!

11/04/2013

Am văzut dimineața asta o „știre” care ne anunța că pseudo-vedeta Oana Zăvoranu (apropo, oare din ce trăiește asta? Ce meserie are? Cu ce se face utilă societății?) a ajuns (iar!) la spitalul de urgență Floreasca după ce a luat mai multe pastile într-o „tentativă de sinucidere” (deși, după părerea mea, locul zuzei e la „Alexandru Obregia” sau la „Dr. Constantin Gorgos”).

Ei bine, m-am săturat de toate ifosele așa-ziselor vedete care, disperate că ies din atenția publicului, își înscenează câte o „tentativă de sinucidere”, cu singurul scop de a se vorbi iar despre ele și de a fi compătimite.

Serviciile medicale de urgență nu se plătesc. Practic, toate aceste ifose ale pseudo-vedetei sunt plătite de noi, contribuabilii, iar puținii bani din sistemul de sănătate sunt irosiți pe astfel de specimene. Dar DE CE? De ce trebuie ca noi, contribuabilii, să plătim silicoane, sau „tentative de sinucidere” sau alte asemenea bazaconii?

Iar în situații cu adevărat grave, cum e situația în care se află Vlăduț, statul suportă doar o parte din cheltuieli, căci „nu sunt bani”!

Mai mult, oameni care au nevoie reală și urgentă de ajutor și care vor să trăiască sunt puși în pericol de faptul că ambulanțele și medicii își irosesc timpul prețios cu pseudo-sinucigași a căror singură dorință este să ajungă iar în paginile unor fițuici colorate…

Ei bine, DESTUL!!!

Cred că ar trebui să fie modificată legislația din sănătate, astfel încât toate intervențiile medicale pentru sinucigași să fie plătite integral de către aceștia (sau de aparținătorii acestora dacă tentativa a reușit), silicoanele să fie plătite de către beneficiare sau de către „sponsorii” acestora, nu de stat, iar așa-zisele vedete care cred că sunt mai iubite de public dacă stârnesc mila să fie internate unde le e locul…


Vlad are nevoie de transplant de ficat

05/04/2013

 

Vlăduț s-a născut pe întâi decembrie 2012, spre marea bucurie a familiei. Nu am cuvinte să vă descriu fericirea pe care am simțit-o când l-am ținut prima dată în brațe.

La data de 8 decembrie 2012 plecam cu mașina spre Arad, unde urma să rămânem o mai lungă perioadă de timp. Pregătisem deja totul, amenajasem camera copilului, instalasem pătuțul, dulăpiorul și toate cele trebuincioase creșterii unui bebeluș.

La plecarea din spital, icterul neonatal încă nu dispăruse. În general, icterul la bebelușii nou născuți nu e un motiv de îngrijorare, căci la unii copii, poate dura mai multă vreme. Totuși, la externare, medicul neonatolog ne atrăsese atenția că, dacă observăm scaune cu un aspect alb cretos, să ne adresăm medicului.

La data de 24 ianuarie, văzând că icterul neonatal încă nu a trecut, am decis să-i facem un set de analize. Rezultatul acestor analize ne-a speriat, având în vedere valorile uriașe constatate (rezultatele pot fi văzute în secțiunea „documente medicale Vlad”). Până în acel moment, nu am avut nici un motiv de îngrijorare, Vlăduț fiind cuminte și vesel, mânca și dormea normal pentru un bebeluș de vârsta lui…

Având în vedere că și scaunele au început să se decoloreze, devenind, în 26 ianuarie (sâmbătă), de un alb cretos,  am început să căutăm un medic pediatru gastro-enterolog., iar luni, 28 ianuarie, la ora 17, eram la Timișoara, în cabinetul uni renumit medic timișorean. De a doua zi a început calvarul.

În 29 ianuarie 2013, la prima oră, ne-am prezentat la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara, pentru analize și investigații.

Pe când așteptam încă rezultatele la analize, ni s-a prescris tratament cu mai multe medicamente care, evident, nu se găseau în spital. Un exemplu relevant este colestiramina, medicament care nu se găsește pe piața românească, fiind nevoiți să-l aducem, cu greu, din Italia și Germania.

În data de 13 februarie am aflat diagnosticul, atrezie de căi biliare intra și extra hepatice, o boală foarte rară, manifestată prin lipsa (în cazul nostru) a căilor biliare, speranța de viață în acest caz fiind de maxim 2 ani. Singurele soluții pentru această boală sunt „procedura Kasai”, care trebuie efectuată în primele 3 luni de viață (și care nu garantează rezolvarea problemei), sau transplantul hepatic. Deși urgența intervenției chirurgicale pentru procedura Kasai era evidentă, medicul timișorean a decis să mai așteptăm vreo 10 zile, timp în care să vedem cum reacționează bebelușul la tratamentul medicamentos cu colestiramină (care are rol de desfundare a căilor biliare, inutilă pentru Vlăduț, căci la el e vorba de lipsa căilor biliare, nu avea ce să se desfunde) și ursofalk (care nu se administrează niciodată simultan cu colestiramina). Evident nu puteam aștepta, astfel încât, după ce în 16 februarie l-am botezat în spital pe Vlăduț, în 19 februarie ne-am transferat la Spitalul de Urgență pentru Copii „Marie Curie” din București (fost Budimex).

La 26 februarie Vlăduț intra în operație. I s-a făcut procedura „Colecisto-porto-anastomoză”, încercându-se soluționarea problemei sale, simultan recoltându-se probe pentru biopsia ficatului. Operația nu a avut, din păcate, rezultatul scontat, deoarece, după cum s-a văzut la primirea rezultatului biopsiei, canalele biliare din ficat lipsesc, fiind imposibilă prelucrarea și eliminarea toxinelor din ficat. Practic, nu are ficat, după cum au zis doctorii.

La data de 8 martie am fost externați de la „Marie Curie”, cu recomandarea de transplant hepatic.

Din acest moment a început calvarul birocratic. În România nu se face transplant de ficat la copii sub 1 an, astfel încât am  început să constituim dosarul pentru aprobarea transplantului hepatic în străinătate.

Din păcate, statul acoperă doar o parte din costurile pe care le presupune un transplant de ficat. Încă nu știm clinica la care vom fi acceptați. În funcție de clinică, diferă costurile de transport, costurile evaluărilor preoperatorii, costul testelor de compatibilitate, costul transplantului, costul controalelor post-operatorii. De asemenea, copilul trebuie să beneficieze de medicație specială și de alimentație specială, care sunt foarte scumpe. De exemplu, o cutie de lapte praf special, de 900 gr, costă 300 de lei și ne ajunge cam o săptămână, costul lunar doar pentru laptele praf fiind de circa 1200 de lei.

Toate aceste costuri nu ni le putem permite din salariile noastre de bugetari. Ne-au ajutat deja colegii de serviciu și mulți prieteni (cărora le mulțumim din suflet), însă costurile sunt foarte mari.

Oricine dorește să ne ajute o poate face donând o sumă cât de mică, într-unul din conturile de mai jos:

Cont EURO:

BRD – Agenția Piața Romană:

Titular: Botan Mihai-Deliu

Cont: RO77BRDE410SV86030484100

SWIFT: BRDEROBU
BANCA: BRD GROUPE SOCIETE GENERALE
AGENTIA: BRD-AG. PIATA ROMANA
ADRESA: BULEVARDUL MAGHERU NR.35, SECT.1, BUCURESTI

 

Cont LEI:

CEC – Agenția Traian:

Titular: Botan Mihai-Deliu

Cont: RO20CECEB30908RON3431882

De asemenea, vă rugăm să ne sprijiniți distribuind acest apel al nostru pe blogurile voastre și pe facebook.

Vă mulțumim pentru sprijinul vostru.


Dezamăgire? Deloc!

05/04/2013

Vladimir Putin zicea, acum ceva vreme, că din cele mai mari speranțe se nasc cele mai mari dezamăgiri…

Ei bine, deși mulți comentatori se arată dezamăgiți de USL și de gestul lui dottore Ponta de a desemna șefii parchetelor, pe mine nu mă încearcă această dezamăgire.

Pentru mine USL nu a reprezentat niciodată o speranță, deoarece nu am avut nici un moment încredere că ar putea schimba ceva în bine.

USL și-a construit imaginea folosindu-se în special de memoria scurtă a românilor… În campania electorală se delimitau de cei ce au furat începând din 2004 (momentul venirii lui Băsescu la putere). Se omitea faptul că modul de a face politică promovat de Băsescu a fost susținut din plin de PNL în perioada 2004 – 2008. După alegerile din 2008, PDL-ul și-a continuat acțiunile cu sprijinul PSD, până în 2009, iar după 2009, pentru PSD a fost mai importantă lupta împotriva lui Geoană (cedând PDL, din prostie, șefia Senatului), decât lupta împotriva lui Băsescu. Iar românii se pare că au uitat acest lucru.

În 2012, Ponta ajunge premier. Spunea că vrea un alt fel de a guverna, spunea că nu se va alia cu UDMR (deși UDMR era păstrat la guvernare, și este și în prezent la guvernare prin cel puțin un secretar de stat), spunea că va îndrepta răul făcut de PDL, dar singura sa preocupare a fost să mușamalizeze plagiatul comis, schimbând în favoarea sa comisiile de specialitate care se ocupau de acest plagiat…

Cu ce-mi putea da speranțe USL-ul după victoria din alegeri? Cu absolut nimic, mai ales după ce am văzut lista miniștrilor (un exemplu de tristă amintire fiind contabilul ratat Eugen Nicolaescu, cel care a distrus sistemul medical și în primul mandat al lui Băsescu).

De asta, repet, pentru mine nu este o dezamăgire desemnarea de către Ponta a Codruței Kovesi ca procuror șef la DNA. Pentru că, obișnuit cu plagiatele și incapabil de o voință proprie, lui Ponta i-a fost mai simplu să plagieze metodele de guvernare ale lui Băsescu și Boc.

De asemenea, nici reacția moale a lui Antonescu nu reprezintă o dezamăgire. Pentru că Antonescu nu va reprezenta niciodată o speranță pentru mine. Căci atunci când năzuiesc a dormi, îmi place să dorm eu direct, nu prin reprezentant ales de către o masă electorală amorfă, căreia niciodată nu i s-a dat ocazia de a alege între bine și rău, având doar posibilitatea de a alege răul mai mic…

„<a href=https://arsulici.wordpress.com/2010/01/30/carthaginem-esse-delendam>Pentru aceste motive</a>, Băsescu trebuie să-și dea imediat demisia!”


1 aprilie

01/04/2013

Am vrut să postez azi un text legat de fiul meu… Dar am observat că e 1 aprilie, și, deci, ar exista mari șanse să fie considerat o păcăleală…

Prin urmare, azi nu voi posta nimic…


Explicație

30/03/2013

Am văzut acum că n-am mai scris nimic din 20 iulie anul trecut. Cam multișor, știu.

După cum am mai spus cu alte ocazii, nu lenea a determinat această lipsă de activitate, ci lipsa timpului.

Am fost detașat în administrația publică centrală o perioadă de timp. Pe măsură ce numărul colegilor din direcție scădea, volumul de muncă creștea, ceea ce a dus la eliminarea treptată a timpului liber, ajungându-se ca ziua de lucru să fie și de 16 ore. La întâi septembrie mi-a expirat detașarea, iar noua conducere politică nu a dorit să-mi prelungească această detașare, din motive politice, astfel încât m-am întors în Ardeal.

Ca să nu-mi las colegii cu multe dosare pe cap, am tras tare, am renunțat chiar și la concediu, pentru a rezolva cât mai multe din dosarele pe care le aveam în lucru.

În aceeași perioadă trebuia să mă ocup și de soția mea însărcinată, iar în puținul timp rămas. Am început să-mi împachetez bagajele, astfel încât chiar nu am avut vreme să mai scriu.

La întâi decembrie mi s-a născut fiul, Vlad – Mihai, cea mai mare bucurie a familiei, iar din acel moment, el a monopolizat viețile noaste…

Cred că mă veți înțelege, și sper că-mi veți ierta absența aceasta îndelungată de pe net.

 

 „<a href=https://arsulici.wordpress.com/2010/01/30/carthaginem-esse-delendam>Pentru aceste motive</a>, Băsescu trebuie să-și dea imediat demisia!”


Țintă

20/07/2012

Aș propune ca toți politicienii noștri care au ca pasiune vânătoarea să ia lecții de tras la țintă corect.
În argumentarea propunerii, vin cu exemplul lui A.N.
Dacă Bombonel ar fi știut mânui o armă, n-ar fi ratat ținta la vânătoare iar socrul premierului ar fi rămas cu fuduliile întregi.
Dacă Bombonel ar fi știut mânui o armă, acum era considerat martir… Așa, este doar un laș care va trebui să aibă mare grijă să nu scape săpunul.


Întrebări

19/07/2012

Am văzut zilele trecute o știre cu privire la o posibilă uniune PSD-UNPR…
Așa-zisul general de chiloți Oprea, fost șef al mafiei personale a lui A.N., reevaluat și dotat cu două stele suplimentare de cel mai suspendat machitor, a făcut ce știa el cel mai bine: a trădat, și, cu o poftă nebănuită, a început să lingă unde-a scuipat, gudurându-se pe lângă Ponta pentru a-și păstra unele privilegii.
Această dubioasă alianță mă face să-mi pun niște întrebări:
1. A cui mafie personală o va conduce pseudo-generalul trădător?
2.Chiar sunt pesedeii atât de tâmpiți încât să aibă încredere în Oprea?
3.De ce Victor plagiază (sâc!) metodele lui Băse luându-și ca slugă un dubios general trădător?
4.Când va trăda iar Oprea?
5.Ce grad militar va primi Oprea de la Ponta ținând cont că este deja general cu patru stele (ruginite)?
6.Pesedeii n-au nici măcar un pic de respect de sine?
7.Dacă tot s-au aliat cu UNPR, să înțelegem că e posibil să-i primească în PSD și pe Udrea și Boc?
8.Cum putem crede că s-a schimbat ceva în guvernarea țării câtă vreme din actualul guvern face parte și UDMR (la nivel de secretari de stat), iar acum PSD face frăție de cruce cu UNPR?

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”
(Nu, nu greșesc, și Boc are de unde să demisioneze: de la primărie)


N-am chef…

17/07/2012

N-am chef să mai scriu și eu ceva despre nebunia din ultimele zile, despre referendum și pseudo-campania pe care o duc cele două tabere. Somnorici și Copy Paste, susținuți de Ilici? Pas! Mi-e greață de toți.

Încă nu m-am hotărât dacă voi merge la referendum. Am să explic zilele următoare mai pe larg de ce nu-s încă hotărât.

Până atunci, vă spun doar cum arată, în imaginația mea, situația ideală:

Antonescu, Ponta și Băsescu, sigilați într-o vilă în care să aibă acces liber doar la hol, bucătărie și dormitor. Iar în hol să fie trei uși, încuiate, spre: baie, cămara de alimente și depozitul de apă potabilă. Fiecare ușă să aibă trei încuietori, iar cei trei puliticieni să aibă fiecare câte o cheie. Și să fie nevoiți să colaboreze dacă vor să mănânce, să bea apă sau să se cace! (bineînțeles, Crin va trebui să-și reducă orele de somn, ca să nu-i fure ceilalți cheia 😀 )

Și să li se difuzeze, la un difuzor pe care să nu-l poată opri, alternativ, discursuri ale lui Iliescu și Boc.

Fiindcă vreau să-i văd pe toți trei suferind, la fel cum suferim noi, cei care suferim de pe urma creșterii cursului de schimb valutar, urmare directă a acțiunilor celor trei nesăbuiți…

Nu închei cu fraza obișnuită, căci demisia nu mi se pare o opțiune suficientă.


Revenire

11/07/2012

Au trecut 10 luni de când n-am mai scris pe aici. Motive sunt multe, e un „complex de factori”, ca să vorbesc pompos. Două sunt cauzele majore.
În primul rând, lipsa timpului. Când stai la birou de la 7.30 dimineata până la 21.00 – 22.00, două norme, practic, deși plata e doar pentru una, nu mai ai putere să mai scrii ceva (pentru asta „mulțumesc” fostei guvernări, „genialei măsuri” de blocare fără discernământ a tuturor posturilor, astfel încât, acolo unde lucrez, 5 oameni de străduim să acoperim 25 de posturi cât arată organigrama…).
În al doilea rând, scârba uriașă generată de întregul spectru politic m-a făcut să nu-mi sacrific puținul timp liber scriind despre niște mafioți ordinari, indiferent că se numesc pdl, psd, pnl, pc sau alți ratați emanați de fostul FSN…
Deși nu mi-am schimbat părerea despre clasa politică, deși scârba pe care mi-o provoacă, în aceeași măsură, și pedelimbricii, și puciștii useliști, a rămas la același nivel, am să reîncep să scriu. Chiar de săptămâna asta.
Așa că, politicieni, jefuitori, somnoroși, dictatori, plagiatori, limbrici și alte târâtoare scârboase, feriți-vă. Mi-am ascuțit ghearele, și am reînceput vânătoarea!
Păzea!


De ziua ta…

06/09/2011

La cât sunt de ocupat, era să uit de ziua lui emiluș debiluș… Dar cum urările se pot face trei zile înainte și trei după, îi fac și eu micuțului cretin o urare:

Emile, să-ți cânte un sobor de preoți la cap, să-ți trântească dracu capacul la copârșeu!
(nu-ți spun la mulți ani, căci a fost destul cât ai nenorocit acest popor de aplaudaci cretini și fără vână!)

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”