Drum bun, Arsulici!

Motto: „Nu cerceta aceste legi,/ că ești nebun când le-nțelegi!/ Din codru rupi o rămurea/ Ce-i pasă codrului de ea!/ Ce-i pasă unei lumi întregi/ De moartea mea!”

Când suntem confruntați cu pierderea unei ființe dragi, ne simțim neputincioși. Ne dăm seama de imensitatea morții și de inevitabilitatea ei. Ne dăm seama de limitele noastre umane, și începe să ne chinuie o singură întrebare fundamentală: De ce?, dar un „de ce” special, pentru că rămâne veșnic fără răspuns.

În copilărie ne răspund părinții la „de ce-urile esențiale ale momentului, iar aceste răspunsuri ne formează personalitatea viitoare.

În adolescență și la maturitate, începem să ne căutăm singuri răspunsurile prin lectură și prin lecțiile zilnice pe care ni le dă viața.

Dar „de ce?”-  ul fundamental,  cel din fața bolii și a morții, rămâne fără răspuns pe această lume.  Există doar neputința de a interveni, și necesitatea de a te adapta cât mai bine noii situații.

Începe lupta cu lacrimile și suferința, și apare ca o licărire speranța că sufletul drag pe care l-ai pierdut a ajuns într-o lume mai bună. Pe veșnicele plaiuri ale vânătorii, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, unde nu există nici întristare, nici suspin, ci numai viață veșnică.

Cele spuse mai sus sunt valabile indiferent de regn, specie, poziție pe lanțul trofic. Când suflețelul drag pe care l-ai pierdut face parte dintre cei care nu cuvântă, ai de înfruntat și lipsa de compasiune a unora dintre oameni, cei care nu înțeleg ce înseamnă acest suflețel.

Nimic nu ne pregătește pentru pierderea prietenului necuvântător, chiar dacă programa școlară, dintr-un sadism feroce al unor profesori geriatrici, chinuie copilașii cu lecturi dureroase precum „Puiul” sau „Moartea căprioarei”.

Arsulici, prietena mea apropiată, suflețelul meu drag, m-a părăsit, după o scurtă dar grea suferință. Boala secolului afectează și animalele, nu doar oamenii.

Este foarte greu pentru mine să accept dispariția ei, să mă obișnuiesc cu lipsa ei. Este foarte dureros gândul, după ce mi-a fost alături, cu credință, 12 ani, încă din momentul nașterii sale. Mi-a fost prieten și sprijin moral și mi-a alungat singurătatea înainte de căsătorie și de apariția lui Vlăduț.

Am speranța că a ajuns într-un loc frumos, însorit, unde se poate juca cu alte pisicuțe, unde poate vâna după pofta inimii, și unde se poate juca cu motocei și mingiuțe cât e ziua de lungă.

Nu sunt capabil să-i spun adio, inima mea nu acceptă. Îi spun, însă, „Drum bun, Arsulici”

Publicitate

Să facem valuri pentru Vlăduț!

În 6 iulie are loc, la Bazinul Olimpic exterior din Complexul Sportiv „Lia Manoliu”, Swimathon București, eveniment de strângere de fonduri pentru proiecte și cauze locale, organizat de Fundația Comunitară București în parteneriat cu Asociația pentru Relații Comunitare. Între cauzele susținute de Swimathon București se află și Vlăduț, care, la doar 6 luni are nevoie de transplant de ficat.

„Swimathon este întâlnirea plină de energie între oameni care cer ajutorul şi oameni care sar în apă să-i ajute. Este un mecanism prin care comunitatea se întâlneşte, interacţionează şi se implică să strângă fonduri pentru proiectele pe care le consideră relevante. Organizaţiile sau grupurile de iniţiativă înscriu cauze din comunitatea locală, companiile şi înotătorii aleg pentru ce se implică, iar susţinătorii donează pentru fiecare lungime de bazin înotată de favoriţii lor. Evenimentul are loc pe 6 iulie la Bazinul sportiv olimpic Lia Manoliu şi este coorganizat de Fundaţia Comunitară Bucureşti şi Asociaţia pentru Relaţii Comunitare.”

Pentru Vlăduț vor face valuri vedeta TV Roxana Iliescu, căreia pasiunea pentru înot și dragostea pentru copii îi dau energia și determinarea pentru sprijinirea lui Vlăduț, și echipa de înotători a Porsche România (Dragoș Ion, Andrei Suciu, Laszlo Illyes, Cristian Ion și Silvică Tănase).
Vă rugăm și pe voi să faceți valuri, susținându-l pe Vlăduț și cele două echipe care înoată pentru el. Puteți să susțineți cele două echipe care înoată pentru Vlăduț aici, selectând, din meniul drop-down al formularului, pe Roxana Iliescu sau Team Porsche România.

Vlăduț este susținut și de Allen Carr Easyway Romania, care oferă 10 locuri la o sesiune anti-fumat, iar toate încasările obținute în urma acestei sesiuni extraordinare vor fi donate lui Vlăduț. Pentru cei interesați, această sesiune va avea loc pe 14 septembrie 2013.

Săptămâna viitoare, vineri, plecăm cu Vlăduț spre Gent (Belgia). Vlăduț este așteptat la Spitalul Universitar din Gent luni, 08 iulie, la ora 08.30 dimineața, când va fi internat pentru investigațiile preliminare, iar în 15 iulie este programat transplantul.

Din păcate Ministerul Sănătății acoperă doar o parte din costurile enorme ale transplantului. Ne-a fost aprobată doar suma estimată de belgieni pentru transplant, 67763,7 euro, sumă care acoperă strict transplantul și spitalizarea necesară transplantului. După cum ne-a spus Prof. Dr. Xavier Rogiers, coordonatorul echipei de transplant, în cazul în care, Doamne Ferește!, ar interveni complicații, costurile transplantului pot ajunge la 100000 de euro.

La această sumă se adaugă și alte costuri (transportul cu avionul, consultațiile, analizele și evaluările pre-transplant, controalele medicale post transplant, medicamentele imuno-supresoare și cazarea de dinaintea transplantului și de după transplant, având în vedere că va trebui să ajungem acolo cu o săptămână înainte de transplant și să rămânem câteva săptămâni după transplant), costuri care se ridică, estimativ, în jurul sumei de 60.000 de euro, bani pe care nu-i avem încă.

Până acum am reușit să strângem 10.000 de euro, bani care acoperă transportul cu avionul și cazarea pe o perioadă de 2 luni (de exemplu, la hotelul cu care colaborează spitalul și la care ni s-a făcut rezervarea, o zi de cazare, fără masă, costă 80 de euro, un preț mic față de tarifele practicate în mod curent în Gent), rămânând o sumă mică pentru celelalte cheltuieli medicale implicate de transplant (la care ne-am referit mai sus).

Nu putem amâna plecarea noastră, deoarece nu știm cât mai rezistă organismul lui Vlăduț, și nu dorim să-i periclităm starea de sănătate. Și așa, sărăcuțul de el, este tot mai galben, icterul fiind din ce în ce mai pronunțat, iar pielea îl mănâncă din ce în ce mai tare. Mai mult, și mersul la plimbare, la aer curat, cu el, este foarte problematic, deoarece, datorită bolii sale, nu am putut să-i facem nici unul dintre vaccinurile necesare la vârsta sa.

Spitalul Universitar din Gent ne așteaptă să fim acolo în 08 iulie la ora 08.30 dimineața, și vom fi, chiar dacă, în acest moment, nu știm cum vom face față costurilor medicale suplimentare.

De aceea apelăm la sprijinul tuturor celor cu inimă mare:

Veniți și faceți valuri pentru Vlăduț! Veniți în data de 6 iulie la Swimathon și sprijiniți echipele care fac valuri și înoată pentru sănătatea lui Vlăduț, pe Roxana Iliescu și Team Porsche Romania. Puteți să susțineți cele două echipe care înoată pentru Vlăduț aici.

Friday night…

În mod normal azi ar fi trebuit să postez continuarea articolului de ieri… Sunt însă foarte obosit, și extrem de prost-dispus… Și pentru că nu sunteți voi de vină pentru că-s eu ciufut, evit să scriu ceva până mâine când, vorba lui Scarlett, e o nouă zi…

Și vă las cu Maywood…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Requiescat in pace, Peter Falk!

După ce a rezolvat sute de cazuri, aducându-i cu succes pe infractori în fața justiției, a venit vremea să ne părăsească. Ultimul caz a fost prea dificil pentru el, se pare, și nu a reușit să o învingă pe temuta doamnă cu coasa. Oricât de mult am dori să-l vedem întorcându-se din ușă pentru „just one more thing”, va trebui să ne obișnuim cu gândul că lt. Colombo ne-a părăsit definitiv.

Încetul cu încetul ne părăsesc valorile, și ne rămâne doar amintirea lor pe peliculă. Să ne amintim, deci, de Peter Falk, marele lt. Colombo…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

25 de ani

Mâine e 26 aprilie. Se împlinesc 25 de ani de la dezastrul de la Cernobîl. Acum un an am scris textul acesta, care rămâne perfect valabil.

Din păcate oamenii, indiferent de țară, n-au învățat nimic din acel accident. Anul acesta a avut loc dezastrul de la Fukushima. Un accident nefericit, care ne costă pe toți. Nu zic că s-ar fi putut preveni cutremurul. Deocamdată așa ceva ține exclusiv de voința lui Dumnezeu. Dar dezastrul ecologic provocat de centrală putea fi evitat sau măcar limitat dacă cei care răspundeau de exploatarea centralei ar fi respectat întocmai normele procedurale de exploatare (au recunoscut cu gurița lor că nu au respectat toate regulile). S-au închis ochii la niște nereguli, și, din neglijența unora au de suferit generații întregi. Sincer, m-aș fi așteptat să aud vești despre ritualuri de harakiri. Dar pentru compania care exploata centrala, banul contează mai mult decât onoarea…

Oare câtă vreme ne vom mai bate joc de natură, de mediul înconjurător? Căci acum, noi, omenirea, ne comportăm ca niște copii descreierați, ca și cum am avea vreo altă planetă unde să ne refugiem după ce o distrugem pe asta…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Requiescat in pace, Annie Girardot!

Încetul cu încetul ne părăsesc valorile, și ne rămâne doar amintirea lor pe peliculă. Filme superbe, pe care le-am putea revedea mereu cu plăcere.

În acest moment nu am televizor, dar pun pariu că nici o televiziune nu va întrerupe „integrala mardeiașilor”, filmele cu bătăuși gen Steven Segall, Jackie Chan, JCVD, Stallone, Schwartzeneger, Dacascos, sau alții ca ei, pentru a difuza un film de artă cu marii actori ai cinematografiei mondiale…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Some broken hearts…

În viața fiecăruia dintre noi apare la un moment dat câte o persoană care ne influențează radical viața și sufletul. Chiar dacă, precum un meteorit, se va îndepărta de noi, va lăsa urme adânci ale trecerii sale. Și ne dorim, simultan, atât să revină, cât și să ne vindecăm definitiv. Dacă suntem înțelepți și gestionăm cu atenție momentul, urmele lăsate în suflet, chiar adânci de vor fi, nu vor fi foarte dureroase, nu vor zdrențui marginile rănii, cicatricile, chiar dacă nu se vor vindeca niciodată complet, vor fi suportabile, iar, cu timpul, amintirile ne vor lăsa un gust dulce acrișor, având efectul unui pahar de cognac vechi, savurat cu înțelepciune, care ne va încălzi sufletul în doze moderate, fără să lase în urmă beție sau mahmureală.

Astăzi (22) este ziua de naștere a unei prietene extrem de dragi, care mi-a marcat adânc sufletul și viața. Și pe care, chiar dacă au existat și momente în care mi-aș fi dorit să fi trecut la mii de ani lumină de constelația egocentrică a pisiciei mele, o prețuiesc ca pe unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, și îi sunt recunoscător Creatorului că mi-a scos-o în cale. Cu bune și rele, cu răni și bucurii. Și cu amintiri.

Și, deși știu că nu are vreme să-mi citească blogul, îi urez și pe această cale un călduros „La Mulți Ani”, exprimând totodată speranța de a o vedea pornind la drum spre țară, ca să o pot revedea…

Iar tristețile feline sunt trăite în această zi friguroasă de marți, cu un pahar de gin în mână, alături de Diana Krall, Elvis Costello, Willie Nelson, Telly Savalas, Eric Clapton, Paul McCartney…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

A mai tăcut o chitară

Tăcerea se lasă din nou peste noi. Ne-a mai părăsit un titan al muzicii, unul dintre monștrii sacri ai blues-ului.

Treptat, marii muzicieni ies din scenă, iar tăcerea devine tot mai asurzitoare, deoarece nimeni nu-i va putea înlocui…

Să ne amintim de Gary Moore:

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Adio…

Nu pot descrie în cuvinte durerea care mi-a cuprins sufletul în clipa în care am aflat, dintr-un comentariu al Shogunului, despre plecarea dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Am verificat pe site-urile de știri, și, din păcate, era adevărat. Speram că e doar un vis urât… Nu pot să cred și nu vreau sa accept faptul că nu voi mai avea ocazia să-l ascult sau să citesc o nouă poezie

Dispariția lui Adrian Păunescu lasă un imens gol în sufletele noastre, ale generației în blugi, care ne-am hrănit spiritual cu spectacolele Cenaclului Flacăra. Amintirea poeziilor lui, amintirea spectacolelor pe care le-a organizat, va rămâne veșnic în inimile noastre.

Marele OM care a fost Adrian Păunescu s-a grăbit să organizeze un nou Cenaclu printre îngeri, alături de Grigore Vieru, Doina și Ion Aldea Teodorovici, Florian Pittiș,Tatiana Stepa, care au plecat cu toții mult prea devreme dintre noi…

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

PS Păcat că politicienii au folosit acest tragic moment pentru a încerca să-și adauge câteva puncte în sondaje prin apariția lor la catafalcul poetului. Și păcat că Traian Băsescu nu a avut minima decență să se îmbrace în mod civilizat cu această tristă ocazie. A dorit să pară popular, a vrut să facă o nouă baie de mulțime dar, în cămașă și pulover, parcă se ducea la cârciumă, nu la priveghi. A fost evident că prezența sa acolo era doar pentru imagine, și nu din respect…

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Rugă pentru POET!

Zilele acestea sunt profund marcat de clipele grele prin care trece Adrian Păunescu. Este unul dintre cei mai mari poeți români contemporani și, prin poeziile sale și prin Cenaclul Flacăra a marcat viața multora dintre noi, generația în blugi. Țin minte și acum, cu drag, momentele petrecute în vreo cameră de cămin, în vizită la colegi/colege, clipe frumoase în care cântam din cântecele cenaclului. Țin minte cele 3 spectacole minunate la care am asistat la Cluj, în 1998, la Casa de Cultură a Studenților și în fața Teatrului Național.

Multe cântece superbe îl au ca autor al versurilor, mulți artiști români contemporani îi datorează chiar cariera lor (deși unii se feresc să recunoască). Indiferent de părerea avută de unii sau alții, nu putem trece nepăsători pe lângă suferința umană.

Acest OM are o inimă uriașă, care cuprinde cu dragostea sa toată țara și pe toți românii. Și, cu toate că a făcut atât de multe pentru țară, țara nu mai are cum să-l ajute, sistemul nostru medical fiind cam la nivelul anilor 30. 1330 adică! Din păcate, tocmai inima sa mare are acum probleme. Într-o țară bolnavă, Adrian Păunescu a ajuns pacient. Și, alături de Ana-Maria, trebuie să ne rugăm pentru sănătatea lui, să-i fim alături.

Este impresionant că până și de pe patul de spital are puterea și voința de a ni se adresa nouă, celor care-l iubim. Chiar și grav bolnav, mai are puterea să ne transmită o poezie.

Mă rog din tot sufletul să aibă loc o minune și marele poet să se însănătoșească, deoarece mai are multe poezii de dăruit poporului.

Mă rog din suflet ca marele nostru poet să nu se grăbească să-i întâlnească, la un cenaclu postum printre îngeri, pe prietenii Grigore Vieru, Doina și Ion Aldea Teodorovici, Tatiana Stepa, care au plecat cu toții mult prea devreme dintre noi…

Te rog, Adrian Păunescu, te rog, luptă pentru tine, fă-te bine. Avem, încă, mare nevoie de tine, de poeziile tale, de spectacolele tale…

Later edit Adrian Păunescu a plecat dintre noi în această dimineață. S-a dus să-i întâlnească pe bunii săi prieteni, alături de care să-i încânte pe îngeri…
Dumnezeu să-l odihnească!

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”