După cum bine zicea nea Stere, „ne fute masonii cu pula îndoită”. Numai că îmi permit să-l parafrazez și să spun „ne fute pedeliștii cu pula îndoită”.
După ce, în anul electoral 2008, toți politicienii se băteau cu pumnii în piept cu cât îi preocupă soarta profesorilor (după cum se poate vedea din stenograma ședinței Camerei Derutaților), după ce, în ciuda avertismentelor premierului Tăriceanu, javra ordinară de la Cotroceni promulga legea nr.221/2008, iar această lege a fost folosită din plic ca pretext în campaniile electorale de toamnă 2008 și 2009, a venit vremea când pedelimbricii își dau arama pe față, și pregătesc blocarea definitivă a aplicării acestei legi.
După ce au distrus sistemul de asigurări sociale, după ce au distrus sănătatea, după ce au îngenuncheat învățământul, a venit vremea unei noi lovituri: ignorarea în mod oficial, prin lege, a unor sentințe judecătorești definitive executorii (unele devenite chiar irevocabile).
Văzând că statul nu se grăbește să le acorde majorarea salarială acordată prin Legea nr.221/2008, profesorii s-au adresat instanțelor de judecată și au obținut acordarea acestor majorări. Numai că, după ce au furat cât au putut, guvernanții au observat că nu au bani și pentru buzunarele lor, și pentru profesori. Așa că au ales să ignore sentințele, fapt care a generat noi procese, și greve spontane. Dar pe bok îl doare-n vârful pulii de profesorii din Suceava și Botoșani, așa că a preferat să-i lase fără salarii, pretextând că n-are bani. În mod ciudat însă, a găsit banii pentru mituirea organizațiilor fasciste din aceleași județe Suceava și Botoșani, pentru a le cumpăra votul la alegerile pentru șefia organizației teroriste de tip fascist numită PDL.
Iar astăzi gruparea mafiotă de la Palatul Victoria a stabilit ca nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii să devină oficială. Din acest moment, nici o persoană care obține o sentință în România nu va avea siguranța că această sentință va fi respectată de stat. Practic, miile de hotărâri judecătorești în domeniul dreptului muncii devin maculatură fără valoare, neputând fi folosite nici ca hârtie igienică (e hârtia prea aspră).
Într-un fel profesorii își merită soarta. Pentru că de câțiva ani încoace s-au mulțumit doar să atace în instanță, dar când a fost vorba de proteste mai consistente, cum ar fi greva sau mitingurile, a ieșit un mare fâs. Au știut să-i voteze pe Chior și pe pedelimbrici, acum n-au decât să mănânce ce-au votat, căci până și jalnicul ocupant al fotoliului de ministru e împotriva cadrelor didactice, susținând nerespectarea hotărârilor judecătorești)
Reacțiile liderilor de sindicat din învățământ mi se par slabe (vezi aici și aici) față de gravitatea situației. Dar își dau seama și ei, probabil, că cei pe care-i reprezintă nu au suficientă coloană vertebrală cât să se opună, cu adevărat, nedreptăților. În mod firesc, după o decizie ca cea de azi, întregul corp profesoral trebuia să iasă în stradă, spontan, nu organizat (Am văzut cu toții cum arată un protest adevărat în Marea Britanie, unde au manifestat 500.000 de oameni. La noi abia se strâng 5.000, care se comportă ca la chermesă nu ca la protest…).
Așa că, față de lipsa de reacție a profesorilor, nu pot să zic decât: așa vă trebuie, vă meritați soarta!
„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”