Requiescat in pace, Annie Girardot!

28/02/2011

Încetul cu încetul ne părăsesc valorile, și ne rămâne doar amintirea lor pe peliculă. Filme superbe, pe care le-am putea revedea mereu cu plăcere.

În acest moment nu am televizor, dar pun pariu că nici o televiziune nu va întrerupe „integrala mardeiașilor”, filmele cu bătăuși gen Steven Segall, Jackie Chan, JCVD, Stallone, Schwartzeneger, Dacascos, sau alții ca ei, pentru a difuza un film de artă cu marii actori ai cinematografiei mondiale…

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Publicitate

Some broken hearts…

22/02/2011

În viața fiecăruia dintre noi apare la un moment dat câte o persoană care ne influențează radical viața și sufletul. Chiar dacă, precum un meteorit, se va îndepărta de noi, va lăsa urme adânci ale trecerii sale. Și ne dorim, simultan, atât să revină, cât și să ne vindecăm definitiv. Dacă suntem înțelepți și gestionăm cu atenție momentul, urmele lăsate în suflet, chiar adânci de vor fi, nu vor fi foarte dureroase, nu vor zdrențui marginile rănii, cicatricile, chiar dacă nu se vor vindeca niciodată complet, vor fi suportabile, iar, cu timpul, amintirile ne vor lăsa un gust dulce acrișor, având efectul unui pahar de cognac vechi, savurat cu înțelepciune, care ne va încălzi sufletul în doze moderate, fără să lase în urmă beție sau mahmureală.

Astăzi (22) este ziua de naștere a unei prietene extrem de dragi, care mi-a marcat adânc sufletul și viața. Și pe care, chiar dacă au existat și momente în care mi-aș fi dorit să fi trecut la mii de ani lumină de constelația egocentrică a pisiciei mele, o prețuiesc ca pe unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, și îi sunt recunoscător Creatorului că mi-a scos-o în cale. Cu bune și rele, cu răni și bucurii. Și cu amintiri.

Și, deși știu că nu are vreme să-mi citească blogul, îi urez și pe această cale un călduros „La Mulți Ani”, exprimând totodată speranța de a o vedea pornind la drum spre țară, ca să o pot revedea…

Iar tristețile feline sunt trăite în această zi friguroasă de marți, cu un pahar de gin în mână, alături de Diana Krall, Elvis Costello, Willie Nelson, Telly Savalas, Eric Clapton, Paul McCartney…

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”


La margine de București

09/02/2011

Primele zile în București au decurs relativ calm, monoton chiar. Pe măsura trecerii timpului, îmi dădeam seama ce-mi lipsește din bagaje… De exemplu, mi se făcuse poftă de un ceai cald dimineața și seara, și nu aveam mijloacele să le prepar. La Kaufland și la Billa nu am reușit să găsesc un nenorocit de termoplonjon (erau căni de încălzit apa, dar prea scumpe pentru buzunarul meu). Piață „de ruși” nu știam unde pot găsi, așa că vineri după masa am pornit în excursie spre Bucur Obor. Nu mai fusesem cam de multișor în zonă (ultima dată fusesem în Bucur Obor acum vreo 27-28 de ani), așa că, la ieșirea din metrou n-am recunoscut zona chiar imediat. Și am pornit-o spre ceva ce semăna, de departe, a hală, incitat mai mult de chioșcurile cu cărți aflate pe marginea aleii.

Cam din 10 în 10 metri, diverși cetățeni, tuciurii, îmi ofereau, amabili, țigări (n-aveau cum să știe că eu sunt un nefumător înrăit).

Ajuns în apropierea halei, observ că este un fel de bazar, urmat de o piață agroalimentară. În fața pieței, pe culoarul de acces, vreo 3 femei în vârstă vindeau ceva zarzavat, și frunze de pătrunjel și mărar.

Mi-am băgat nasul în piață, n-am văzut nimic care să mă intereseze, așa că m-am îndreptat spre ieșire. Și, pe culoarul de acces, scandal.

Niște indivizi cu pistol la centură, în uniformă de polițist, urlau la femeile ce vindeau mărar, strigându-le să-și strângă marfa și să treacă în dubă, altfel o să le calce ei marfa în picioare.

Și, dând dovadă de un curaj desăvârșit, acei polițiști au trecut și la riposte: unul a dat cu pumnul în cutia cu frunze de mărar, iar altul a dat un picior cutiei cu zarzavaturi de pe jos, astfel încât cutia a ricoșat în ceilalți trecători. Am numărat, în total, vreo 12 polițiști care se luptau curajoși cu vreo 3-4 femei, iar în parcare era o dubiță și încă vreo 2 mașini pe care scria „Poliția locală. Primăria Sectorului 2” (acolo unde ia salariul degeaba așa-zisul general slugoi Onțanu). În vreme ce scandalul descris mai sus era în plină desfășurare, se strânsese și acela „lume bună” să asiste la scandal. Ce fel de lume bună? Traficanții de țigări fără timbru de care am amintit deja. Nu toți, doar o parte, ceilalți erau la post, vânzând nestingheriți, încurajând stabilizarea economiei subterane. Și mi-am dat seama atunci de curajul polițiștilor de la sectorul 2, brigada specială anti-mărar, care-și riscă viața și sănătatea în lupta cu bătrânele traficante de mărar, pătrunjel și zarzavaturi, aceste etno-botanice tradiționale cu care oamenii își amețesc câte o supă…

Și, după ce am văzut ce grea e lupta pentru stârpirea mărarului, sunt curios dacă „vitejii” de la poliția sectorului 2 vor lua măsuri și contra bișnițarilor de țigări, bărbați tineri, în putere, nu ca babele de la mărar. Și sunt curios ce parte din taxa de protecție plătită de traficații de tutun poliției locale a sectorului 2 ajunge la Onțanu, și ce parte ajunge la partid.

Căci sunt convins că polițiștii sunt plătiți să-i ocolească pe traficanții de țigări. E singura explicație logică, altfel nu se explică violența cu care au acționat pentru stârpirea gravului fenomen al vânzării neautorizate de mărar, în evident contrast cu eforturile depuse pentru a nu-i vedea pe traficanții de țigări care vindeau sub nasul „vitejilor” pulițiști.

Sunt ferm convins că fiecare din derbedeii în uniforma poliției locale a sectorului 2 au ajuns seara acasă animați de sentimentul datoriei împlinite: au mai distrus o legătură de mărar, au mai distrus o cutie de pătrunjel, au mai dus la pușculiță un ban „cinstit”, câștigat cu greu de la bișnițarii fioroși.

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”


Explicație

08/02/2011

Știu, datorez o explicație pentru absența mea îndelungată. Nu sunt prea multe de zis… După revelion am fost mult prea scârbit de viața politică și n-am avut nici un subiect care să merite atenția mea. După câteva zile, lucrurile s-au precipitat… Am primit o ofertă de a fi detașat 6 luni la instituția ierarhic superioară (mă rog, vorba vine superioară, căci nu ne aflăm în subordonarea, ci în coordonarea respectivei instituții), ofertă pe care am acceptat-o, spre surprinderea mea.

Având în vedere distanța și durata detașării, a trebuit să-mi aduc urgent la zi toate lucrările, să pun ordine în hârtii și dosare, să fac opis-uri la dosarele finalizate. O muncă de Sisif, care mi-a ocupat absolut tot timpul, adăugându-se la celelalte activități curente, de pregătire a dosarelor în curs (inclusiv 2 deplasări, la Aiud și București). Practic, din 10 ianuarie până în 26 ianuarie nu am dormit decât 4 ore pe noapte, n-am mai avut vreme nici de stat pe internet, n-am mai umblat pe bloguri, n-am mai citit, am intrat doar pe site-urile de care aveam nevoie pentru serviciu.

În 27 și 28 ianuarie am fost la București la o consfătuire, în 29 eram din nou acasă, la Arad, iar în 30 plecam din nou la București, unde mă aflu și acum, și unde voi face umbră pământului timp de 6 luni, dacă nu va interveni ceva neprevăzut.

Îmi place Bucureștiul. Sunt între puținii ardeleni care iubesc orașul acesta. Dar nu iarna. Ci primăvara și spre sfârșitul verii, după ce dispare arșița. Mai ales primăvara e superb, când încep pomii să dea în floare. Din păcate mai e încă ceva vreme până atunci…

Sunt în București deja de 10 zile, și am avut parte de „deliciile” oferite de capitală… Am văzut muncitorii de la drumuri cum aruncau zăpada de pe șosea pe trotuar, acesta fiind modul în care au înțeles să facă deszăpezirea… Pe cei de la primării îi doare-n pulă că n-ai pe unde circula, trotuarele fiind pline de zăpada degajată de pe șosele (câte înjurături au primit de la mine pe tema asta Oprescu și așa-zisul general Onțanu…) Am avut și „plăcerea” ca, tot în sectorul lui Onțanu, să am o întâlnire de gradul III, la ceas de seară, cu o haită de câini furioși, care doreau să-mi capseze blănița (dar n-au reușit 😀 )

Pe scurt, cam asta ar fi… Deocamdată sunt în București, nu se știe până când… Și de azi sper să revin la un ritm normal al postărilor.

Pe prietenii mei (nu-i enumăr, de teamă să nu scap pe vreunul) îi rog să mă ierte pentru absența mea îndelungată

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”


A mai tăcut o chitară

06/02/2011

Tăcerea se lasă din nou peste noi. Ne-a mai părăsit un titan al muzicii, unul dintre monștrii sacri ai blues-ului.

Treptat, marii muzicieni ies din scenă, iar tăcerea devine tot mai asurzitoare, deoarece nimeni nu-i va putea înlocui…

Să ne amintim de Gary Moore:

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”