21 de ani (1)

Au trecut 21 de ani de când un preşedinte al României a fost ucis în ziua de Crăciun (deci se poate!). A fost momentul „păcatului originar”, o execuţie fără temei legal, o crimă pe baza căreia a fost construită „noua societate”.

Ce-a urmat până în zilele noastre se ştie: 21 de ani de minciună, de nedreptate, de jaf al avutului public, de încălcări grave ale legii.

21 de ani de la prima încălcare a Constituţiei, iar de atunci fiecare preşedinte a încălcat Constituţia: Tov. Ilici a ţinut morţiş să aibă 3 mandate ca preşedinte, pentru a-şi pune amprenta spurcată asupra ţării, impiedicând o evoluţie firească spre democraţie. Următorul secretar de partid ajuns preşedinte, Debil Constantinescu, a recunoscut cu guriţa lui că a intervenit în actul de justiţie pentru a împiedica arestarea unui fost ministru corupt implicat în dosarul Flota. Respectivul inculpat, ajuns preşedinte, a încălcat de atâtea ori Constituţia, că nu este suficient timp pentru a aminti aici toate acele încălcări.

La aşa zisa „revoluţie” toţi am avut speranţe de schimbare în bine. Speranţe care au dispărut rapid văzând că la conducerea ţării au ajuns tot apropiaţii vechiului regim sau foşti securişti (între ei fiind şi cel puţin 2 despre care existau indicii temeinice că ar fi fost în slujba URSS), Ilici, Petre Roman, Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Nicolae Militaru etc., deci nu era vorba de o revoluţie, de o schimbare, ci de o lovitură de stat care a permis eşaloanelor inferioare din PCR să preia puterea prin violenţă şi teroare. Iar prima preocupare a celor care au preluat puterea a fost să ordone uciderea fostului preşedinte, fără nici o bază legală.

Ceea ce s-a întâmplat acum 21 de ani a fost o crimă înfăptuită cu sânge rece de un gup de oameni care deocamdată au scăpat nepedepsiţi, unii dintre aceştia având încă tupeul mizerabil de a poza în salvatorii României, aşa cum o face tov. Ilici, care nu are nici măcar bunul simţ de a se retrage dracului la pensie fără să mai otrăvească spaţiul public.

Pentru amăgirea populaţiei, s-a înscenat un aşa-zis Tribunal şi un pseudo-proces (că doar era şi un regizor printre asasinii morali). Din stenograma „procesului”, care poate fi găsită aici şi aici, se pot desprinde nenumărate încălcări ale legii care, dacă ar fi acum prezentate în faţa C.E.D.O., ar atrage o nouă condamnare a României pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Care ar fi, pe scurt, neregularităţile „procesului”?

Păi, în primul rând, compunerea instanţei. Conform legislaţiei privind organizarea judecătorească în vigoare în 1989, existau tribunale militare de mare unitate, tribunalul militar teritorial şi secţia militară a Tribunalului Suprem. Instanţele speciale, „extraordinare”, erau interzise. La Târgovişte nu exista nici un tip de tribunal militar! Nicolae Ceauşescu, Comandant suprem al Forţelor Armate, avea gradul militar de general (parcă general-locotenent, nu sunt sigur). Conform Codului de Procedură Penală, în forma aflată în vigoare în 1989, infracţiunile săvârşite de militari cu gradul de general sau amiral erau de competenţa exclusivă a Secţiei Militare a Tribunalului Suprem. Nu s-a respectat acest lucru. Conform legislaţiei privind organizarea judecătorească în vigoare în 1989, atât judecătorii, cât şi asesorii populari trebuia să aibă gradul militar cel puţin egal cu al inculpatului. În cazul de faţă, ambii judecători aveau gradul de colonel, iar cei trei asesori populari erau locotenent, locotenent-major, respectiv căpitan. Nici unul nu avea gradul de general. Probabil criminalii conduşi de tov. Iliescu nu au reuşit să determine vreun general de justiţie să se murdărească pe mâini cu o crimă la ordin.

În al doilea rând, nu au fost respectate fazele procesului penal. Nu a existat urmărire penală, nu s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală.

În al treilea rând, nu a fost prezentată nici măcar o probă în susţinerea acuzării. Tot ce s-a invocat erau speculaţii şi scorneli care, ulterior, s-au dovedit a nu fi adevărate.

În al patrulea rând, o serie de neregularităţi grave se desprind din însăşi desfăşurarea mascaradei.
Judecătorul susţinea că ei judecă după legile stabilite de noul organism legal constituit, Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Numai că nici un astfel de organism nu fusese „legal constituit”, şi nici nu fusese emisă o nouă legislaţie cu privire la procedura penală.

Constituţia României a fost în vigoare până la adoptarea noii Constituţii, prin referendum. Atât judecătorul Gică Popa cât şi avocaţii se laudă că ei respectă Constituţia. Ori, conform Constituţiei în vigoare, singurul organ abilitat să legifereze era Marea Adunare Naţională.

Pe parcursul procesului judecătorii nu şi-au păstrat imparţialitatea, judecătorul Gică Popa arătându-şi frecvent frustrările şi ura.

Nu s-a acordat inculpaţilor dreptul de a-şi angaja un apărător. Li s-a asigurat apărarea prin apărători din oficiu, dar aceştia nu şi-au făcut datoria, dimpotrivă, s-au comportat ca nişte inchizitori, preluând, la un moment dat, discursul apărării. În loc să invoce nelegala constituire a instanţei, avocaţii au fost, practic, complici la crimă. După pronunţarea sentinţei, avocaţii au spus că nu exercită recurs, deoarece inculpaţii nu au recunoscut instanţa. Ori tocmai nelegalitatea instanţei era un motiv de recurs. În nici o jurisdicţie din lume nu se prevede că dacă conteşti legalitatea instanţei nu poţi face recurs.

Ar mai fi multe de discutat, dar m-am întins deja prea mult. Sigur, unii vor susţine că, având în vedere toate cele întâmplate în timpul dictaturii lui Ceauşescu, acesta nu merita alt tratament. Dar acest punct de vedere e greşit. Nu poţi pedepsi încălcarea legii utilizând tocmai mijloace ilegale. Alţii vor susţine că Ceauşeştii şi-au meritat soarta. Poate, dar acest lucru trebuia stabilit în cursul unui proces adevărat, iar sentinţa trebuia pronunţată în baza legii, pe baza unor probe, nu la solicitarea unui grup condus de Iliescu. Alţii vor spune că, dat fiind circumstanţele extraordinare, se justifica un proces rapid şi execuţia rapidă. Greşit. Dacă se ştia dinainte sentinţa, nu mai era nevoie de înscenarea unui „proces”. Cei doi erau închişi într-o unitate militară, într-o cazarmă păzită. Subliniez, unitate militară. Adică o chestie din aia însărcinată cu apărarea ţării. Deci nu se putea pune problema că nu s-ar fi putut apăra de eventuale atacuri ale „teroriştilor” veniţi să-i elibereze pe Ceauşeşti (altă scorneală iliesciană).
În timpul Revoluţiei Franceze, în ciuda unor intervenţii armate externe, Ludovic şi Maria Antoaneta nu au fost ucişi pe fugă. Nici Oliver Cromwell nu a îndrăznit să-l ucidă sumar pe Carol I Stuart în ciuda unor armate care luptau pentru eliberarea regelui englez. În Evul Mediu se respectau regulile mai temeinic decât în societatea de azi.

Este suspectă graba cu care s-a decis ca Ceauşeştii să fie ucişi (de exemplu „sentinţa” s-a dat după 5 minute de deliberări). Tov. Iliescu şi adunătura de „revoluţionari” aveau ceva de ascuns, ceva care „justifica” un asasinat regizat pe fugă.

În mod firesc, după punerea bazelor noii societăţi, după adoptarea noii Constituţii, ar fi trebuit pedepsite şi crimele săvărşite în numele aşa-zisei „revoluţii”. Judecătorul Gică Popa s-a sinucis, sau „a fost sinucis”, dispărând unul din martori. Sau a fost lovit de remuşcări, sau a ameninţat că dă în vileag totul. Nu vom şti nicodată. Generalul Stănculescu, unul dintre personajele malefice, s-a fofilat de pedeapsă. Şi Ilici a scăpat nepedepsit, ba mai are şi tupeul să iasă în public şi să înfiereze cu mânie proletară, deşi, măcar acum, la peste 80 de ani, ar trebui să ne scutească de duhoarea puturoasă a apariţiilor sale publice. Procurorul Voinea a scăpat, de asemenea, nepedepsit. Şi Măgureanu, şi Voican Voiculescu, şi Brucan, şi Roman, şi Sergiu Nicolaescu. Ba mai mult, unii se consideră şi acum formatori de opinie şi lideri ai noii societăţi… Şi, din păcate, nici cei doi avocăcaţi nu au fost excluşi din Barou pentru comportamentul lipsit de etică, nci nu au fost pedepsiţi pentru complicitate la omor.

(va urma)

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Anunțuri

7 Responses to 21 de ani (1)

  1. Mircea C spune:

    Sarbatori fericite !

  2. Mircea C spune:

    Sint total de acorg cu tine ! Ne pedepseste Dumnezeu si pe noi pentru crima din 89 !

  3. shogunu' spune:

    Ai dreptate motane. Nu aşa trebuia să se termine. Nu în ziua de Crăciun. Îmi aduc perfect aminte de ziua aia. Am stat pînă noaptea tîrziu să văd „procesul”.
    Cert e că după aia n-au mai murit oameni pe stradă. Asta a fost explicaţia „lor”.
    Banzai!

    • arsulici spune:

      După aceea nu se mai justifica nici o acţiune în care se trăgea asupra populaţiei. Scopul fusese atins, se motivase necesitatea crimei din ziua de Crăciun, se consumaseră gloanţele scoase de la magazie în acest scop…

  4. sebra spune:

    Dacă ar fi avut loc un proces corect, Ceauşescu ar fi spun mai multe despre acele agenturi străine şi ar fi ieşit la iveală lovitura de stat de la care a pornit Revoluţia. Poate a şi spus, dar partea din filmare care incrimina, ori e pusă bine, ori a fost distrusă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: