21 de ani (2)

26/12/2010

După cum spuneam, au trecut 21 de ani de când a fost săvârșit „păcatul originar”, uciderea familiei Nicolae și elena Ceaușescu în ziua de Crăciun. Din acel moment, fiecare Crăciun al acestui popor este pătat cu sânge și, din păcate, nu mai avem cum schimba asta. Nu am fost în stare nici măcar să-i pedepsim pe cei vinovați pentru morții din timpul „revoluției” și mineriadelor. Din acel moment nefast a pornit construirea unui viitor pentru acest popor proaspăt scăpat de dictatura comunistă. Din păcate, după acel start greșit, greșelile s-au amplificat de la an la altul, erodând rapid imaginea țării. Au fost mineriadele, au fost cele trei mandate ale lui Ilici *deși noua Constituție permitea doar două). Și a fost FSN-ul, sursa tuturor relelor, căci din FSN au pornit cam toți politicienii actuali. Au fost experimente după experimente, iar cobaiul a fost poporul. Singura preocupare a politicienilor a fost propria lor îmbogățire pe bani publici, iar jaful resurselor publice a devenit sport național, acest fapt fiind accentuat de lipsa de reacție a justiției. Rând pe rând au fost distruse toate întreprinderile care, gestionate corespunzător, ar fi putut asigura creșterea economică a țării. Agricultura a fost de asemenea pusă „la pământ”, fiind distruse sistemele de irigații, CAP-urile fiind fărâmițate, mijloacele de producție fiind risipite, astfel încât am ajuns dependenți de importuri. Iar flota a fost risipită în toate direcțiile.

Poporul, sătul de minciunile și promisiunile deșarte ale puliticienilor, a devenit tot mai nepăsător cu privire la soarta țării. Astfel a fost posibil ca un marțafoi cu gura mare, care a făcut praf flota, suspectat de relații „neprincipiale” cu Securitatea, lipsit de cultură, cu un tupeu grețos și un discurs violent pseudo-justițiar, să ajungă președinte. Iar această alegere a fost începutul sfârșitului.

În cei 6 ani de când e președinte, bălălău a reușit să distrugă total societatea românească, creând și întreținând o stare de tensiune, făcând ca diversele clase sociale să se urască între ele, șantajând, mințind, căutând mereu alți vinovați pentru eșecurile și nerealizările sale, utilizând DNA ca pe o armă de luptă politică, distrugând orice urmă de speranță. A creat un mecanism hidos de acaparare totală a puterii, prin instituirea ca regulă de angajare și promovare în muncă apartenența la pdl și nu competența, printr-un premier inept, subdezvoltat din punct de vedere al demnității proprii, slugoi înnăscut, slab pregătit profesional, dar obedient până în măduva oaselor, marionetă grețoasă. A impus și dezvoltat o ideologie bazată pe jaf și risipă din banii publici, promisiuni deșarte, demagogie și minciună, cu accentuate nuanțe fasciste. A preferat să impună măsuri de exterminare a populației, prin reduceri salariale, prin tăierea de alocații sau pensii, prin limitarea accesului la servicii medicale de calitate, deși ar fi fost mai simplu să fure mai puțin.

Și, ce e mai grav, a adus poporul în situația de a regreta dictatura comunistă. Multă lume îl regretă pe Ceaușescu, preferând să uite neajunsurile și duritatea acelei dictaturi. Iar acest regret este determinat în mare parte de faptul că actuala dictatură mafiotă, cu accente fasciste evidente, este mult mai feroce. Actualii guvernanți, clica mizerabilă patronată de băse-udrea-bok, își urăsc poporul, și nici măcar nu mai depun eforturi pentru a masca acest lucru. Poporul este doar o frână enervantă în calea lor spre îmbogățire. Trebuie să aloce fonduri de la buget pentru supraviețuirea poporului, în loc să folosească absolut totul doar pentru ei și firmele lor personale…

Și, acum mai mult ca oricând, sceneta memorabilă interpretată de Toma Caragiu în filmul „Actorul și sălbaticii” se potrivește ca o mănușă actualului regim. Urmăriți primul filmuleț de la minutul 1.45, iar al doilea de la început până pe la minutul 4.55. Veți vedea că, schimbând ceea ce trebuie schimbat,. și păstrând proporțiile, monologul se potrivește perfect. Și, la fel ca actorul din film, spun și eu: Opriți ciuma portocalie! Tăiați calea lui băsescu, dacă mai vreți să trăiți și să vă bucurați…

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”


21 de ani (1)

26/12/2010

Au trecut 21 de ani de când un preşedinte al României a fost ucis în ziua de Crăciun (deci se poate!). A fost momentul „păcatului originar”, o execuţie fără temei legal, o crimă pe baza căreia a fost construită „noua societate”.

Ce-a urmat până în zilele noastre se ştie: 21 de ani de minciună, de nedreptate, de jaf al avutului public, de încălcări grave ale legii.

21 de ani de la prima încălcare a Constituţiei, iar de atunci fiecare preşedinte a încălcat Constituţia: Tov. Ilici a ţinut morţiş să aibă 3 mandate ca preşedinte, pentru a-şi pune amprenta spurcată asupra ţării, impiedicând o evoluţie firească spre democraţie. Următorul secretar de partid ajuns preşedinte, Debil Constantinescu, a recunoscut cu guriţa lui că a intervenit în actul de justiţie pentru a împiedica arestarea unui fost ministru corupt implicat în dosarul Flota. Respectivul inculpat, ajuns preşedinte, a încălcat de atâtea ori Constituţia, că nu este suficient timp pentru a aminti aici toate acele încălcări.

La aşa zisa „revoluţie” toţi am avut speranţe de schimbare în bine. Speranţe care au dispărut rapid văzând că la conducerea ţării au ajuns tot apropiaţii vechiului regim sau foşti securişti (între ei fiind şi cel puţin 2 despre care existau indicii temeinice că ar fi fost în slujba URSS), Ilici, Petre Roman, Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Nicolae Militaru etc., deci nu era vorba de o revoluţie, de o schimbare, ci de o lovitură de stat care a permis eşaloanelor inferioare din PCR să preia puterea prin violenţă şi teroare. Iar prima preocupare a celor care au preluat puterea a fost să ordone uciderea fostului preşedinte, fără nici o bază legală.

Ceea ce s-a întâmplat acum 21 de ani a fost o crimă înfăptuită cu sânge rece de un gup de oameni care deocamdată au scăpat nepedepsiţi, unii dintre aceştia având încă tupeul mizerabil de a poza în salvatorii României, aşa cum o face tov. Ilici, care nu are nici măcar bunul simţ de a se retrage dracului la pensie fără să mai otrăvească spaţiul public.

Pentru amăgirea populaţiei, s-a înscenat un aşa-zis Tribunal şi un pseudo-proces (că doar era şi un regizor printre asasinii morali). Din stenograma „procesului”, care poate fi găsită aici şi aici, se pot desprinde nenumărate încălcări ale legii care, dacă ar fi acum prezentate în faţa C.E.D.O., ar atrage o nouă condamnare a României pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Care ar fi, pe scurt, neregularităţile „procesului”?

Păi, în primul rând, compunerea instanţei. Conform legislaţiei privind organizarea judecătorească în vigoare în 1989, existau tribunale militare de mare unitate, tribunalul militar teritorial şi secţia militară a Tribunalului Suprem. Instanţele speciale, „extraordinare”, erau interzise. La Târgovişte nu exista nici un tip de tribunal militar! Nicolae Ceauşescu, Comandant suprem al Forţelor Armate, avea gradul militar de general (parcă general-locotenent, nu sunt sigur). Conform Codului de Procedură Penală, în forma aflată în vigoare în 1989, infracţiunile săvârşite de militari cu gradul de general sau amiral erau de competenţa exclusivă a Secţiei Militare a Tribunalului Suprem. Nu s-a respectat acest lucru. Conform legislaţiei privind organizarea judecătorească în vigoare în 1989, atât judecătorii, cât şi asesorii populari trebuia să aibă gradul militar cel puţin egal cu al inculpatului. În cazul de faţă, ambii judecători aveau gradul de colonel, iar cei trei asesori populari erau locotenent, locotenent-major, respectiv căpitan. Nici unul nu avea gradul de general. Probabil criminalii conduşi de tov. Iliescu nu au reuşit să determine vreun general de justiţie să se murdărească pe mâini cu o crimă la ordin.

În al doilea rând, nu au fost respectate fazele procesului penal. Nu a existat urmărire penală, nu s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală.

În al treilea rând, nu a fost prezentată nici măcar o probă în susţinerea acuzării. Tot ce s-a invocat erau speculaţii şi scorneli care, ulterior, s-au dovedit a nu fi adevărate.

În al patrulea rând, o serie de neregularităţi grave se desprind din însăşi desfăşurarea mascaradei.
Judecătorul susţinea că ei judecă după legile stabilite de noul organism legal constituit, Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Numai că nici un astfel de organism nu fusese „legal constituit”, şi nici nu fusese emisă o nouă legislaţie cu privire la procedura penală.

Constituţia României a fost în vigoare până la adoptarea noii Constituţii, prin referendum. Atât judecătorul Gică Popa cât şi avocaţii se laudă că ei respectă Constituţia. Ori, conform Constituţiei în vigoare, singurul organ abilitat să legifereze era Marea Adunare Naţională.

Pe parcursul procesului judecătorii nu şi-au păstrat imparţialitatea, judecătorul Gică Popa arătându-şi frecvent frustrările şi ura.

Nu s-a acordat inculpaţilor dreptul de a-şi angaja un apărător. Li s-a asigurat apărarea prin apărători din oficiu, dar aceştia nu şi-au făcut datoria, dimpotrivă, s-au comportat ca nişte inchizitori, preluând, la un moment dat, discursul apărării. În loc să invoce nelegala constituire a instanţei, avocaţii au fost, practic, complici la crimă. După pronunţarea sentinţei, avocaţii au spus că nu exercită recurs, deoarece inculpaţii nu au recunoscut instanţa. Ori tocmai nelegalitatea instanţei era un motiv de recurs. În nici o jurisdicţie din lume nu se prevede că dacă conteşti legalitatea instanţei nu poţi face recurs.

Ar mai fi multe de discutat, dar m-am întins deja prea mult. Sigur, unii vor susţine că, având în vedere toate cele întâmplate în timpul dictaturii lui Ceauşescu, acesta nu merita alt tratament. Dar acest punct de vedere e greşit. Nu poţi pedepsi încălcarea legii utilizând tocmai mijloace ilegale. Alţii vor susţine că Ceauşeştii şi-au meritat soarta. Poate, dar acest lucru trebuia stabilit în cursul unui proces adevărat, iar sentinţa trebuia pronunţată în baza legii, pe baza unor probe, nu la solicitarea unui grup condus de Iliescu. Alţii vor spune că, dat fiind circumstanţele extraordinare, se justifica un proces rapid şi execuţia rapidă. Greşit. Dacă se ştia dinainte sentinţa, nu mai era nevoie de înscenarea unui „proces”. Cei doi erau închişi într-o unitate militară, într-o cazarmă păzită. Subliniez, unitate militară. Adică o chestie din aia însărcinată cu apărarea ţării. Deci nu se putea pune problema că nu s-ar fi putut apăra de eventuale atacuri ale „teroriştilor” veniţi să-i elibereze pe Ceauşeşti (altă scorneală iliesciană).
În timpul Revoluţiei Franceze, în ciuda unor intervenţii armate externe, Ludovic şi Maria Antoaneta nu au fost ucişi pe fugă. Nici Oliver Cromwell nu a îndrăznit să-l ucidă sumar pe Carol I Stuart în ciuda unor armate care luptau pentru eliberarea regelui englez. În Evul Mediu se respectau regulile mai temeinic decât în societatea de azi.

Este suspectă graba cu care s-a decis ca Ceauşeştii să fie ucişi (de exemplu „sentinţa” s-a dat după 5 minute de deliberări). Tov. Iliescu şi adunătura de „revoluţionari” aveau ceva de ascuns, ceva care „justifica” un asasinat regizat pe fugă.

În mod firesc, după punerea bazelor noii societăţi, după adoptarea noii Constituţii, ar fi trebuit pedepsite şi crimele săvărşite în numele aşa-zisei „revoluţii”. Judecătorul Gică Popa s-a sinucis, sau „a fost sinucis”, dispărând unul din martori. Sau a fost lovit de remuşcări, sau a ameninţat că dă în vileag totul. Nu vom şti nicodată. Generalul Stănculescu, unul dintre personajele malefice, s-a fofilat de pedeapsă. Şi Ilici a scăpat nepedepsit, ba mai are şi tupeul să iasă în public şi să înfiereze cu mânie proletară, deşi, măcar acum, la peste 80 de ani, ar trebui să ne scutească de duhoarea puturoasă a apariţiilor sale publice. Procurorul Voinea a scăpat, de asemenea, nepedepsit. Şi Măgureanu, şi Voican Voiculescu, şi Brucan, şi Roman, şi Sergiu Nicolaescu. Ba mai mult, unii se consideră şi acum formatori de opinie şi lideri ai noii societăţi… Şi, din păcate, nici cei doi avocăcaţi nu au fost excluşi din Barou pentru comportamentul lipsit de etică, nci nu au fost pedepsiţi pentru complicitate la omor.

(va urma)

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”