Adio…

Nu pot descrie în cuvinte durerea care mi-a cuprins sufletul în clipa în care am aflat, dintr-un comentariu al Shogunului, despre plecarea dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Am verificat pe site-urile de știri, și, din păcate, era adevărat. Speram că e doar un vis urât… Nu pot să cred și nu vreau sa accept faptul că nu voi mai avea ocazia să-l ascult sau să citesc o nouă poezie

Dispariția lui Adrian Păunescu lasă un imens gol în sufletele noastre, ale generației în blugi, care ne-am hrănit spiritual cu spectacolele Cenaclului Flacăra. Amintirea poeziilor lui, amintirea spectacolelor pe care le-a organizat, va rămâne veșnic în inimile noastre.

Marele OM care a fost Adrian Păunescu s-a grăbit să organizeze un nou Cenaclu printre îngeri, alături de Grigore Vieru, Doina și Ion Aldea Teodorovici, Florian Pittiș,Tatiana Stepa, care au plecat cu toții mult prea devreme dintre noi…

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

PS Păcat că politicienii au folosit acest tragic moment pentru a încerca să-și adauge câteva puncte în sondaje prin apariția lor la catafalcul poetului. Și păcat că Traian Băsescu nu a avut minima decență să se îmbrace în mod civilizat cu această tristă ocazie. A dorit să pară popular, a vrut să facă o nouă baie de mulțime dar, în cămașă și pulover, parcă se ducea la cârciumă, nu la priveghi. A fost evident că prezența sa acolo era doar pentru imagine, și nu din respect…

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Anunțuri

13 Responses to Adio…

  1. shogunu' spune:

    Te rog să ma crezi că ieri nu m-am putut uita la „televiziunile de ştiri”! Alaltăieri i-am făcut vulturi! ErRon i-a făcut hiene. Iar ceea ce ai zi tu în PS…Nesimţiţi! N-aveau ce căuta acolo! Generaţia în blugi trebuia să fie! Nu ei! Mulţi dintre ăia l-au scuipat la revoluţie şi imediat după. Acuma le „pare rău”? Să la fie ruşine! Ipocriţii dracului!
    Noroc că nu l-am văzut pe băsel, că spărgeam televizorul. Instinctul de conservare l-a salvat. Pe televizor. La băsel cred că instinctul ăla nu mai funcţionează.

  2. ErRon spune:

    Ascultand, acum, cantecele cenaclului, imi revin in minte cu intensitate anii adolescentei.
    Am dorit sa-i uit.
    Adolescenta intr-un regim comunist, uniforma de liceu, numarul neaparat cusut pe sarafan, palton, jerseu, cordeluta, ciorapi si nu pantaloni iarna. Statul la coada pentru lapte, carne, zahar, paine, toate rationalizate!
    Imi amintesc cu acuitate un “miting” din curtea liceului, cand ne adunasera sa strigam “Ceausescu -pace!” si cat de aiurea, penibil, inutil si degradant a fost, pentru mine ca persoana. Imi imaginam cum s-ar uita cineva din avion la noi, cat de caraghiosi si idioti puteam fi!
    Si iesirea din rutina zilnica, tampitoare, Cenaclul Flacara.
    Cum stiam pe de rost zeci de cantece, cum asculatm emisiunea joia dupa-amiaza si scriam versurile cantecelor. Cum urmaream programul concertelor, cumparam bilete pe sub mana, stateam 4-5-6-7 ore la cate un specacol, cantand si ascultand si recitand.
    Nu am inca, formata, o opinie despre Paunescu.
    Dar ceea ce facea el era o transa colectiva, o rupere de viata cumplit de anosta si tragica de zi cu zi. De la Cenaclu am invatat cantecele patriotice (cantecele vechi, ale armatei),- sigur, pe langa tampeniile pe care le scria obligat, sau pentru ca se simtea obligat!-, la Cenaclu am auzit cantece de dragoste (Pretentii nici n-am de la lume/Un pat, intuneric si tu!) care puneau accetul, explicit, pe dragostea fizica, subiect tabu pe vremea aia! La Cenaclu am auzit “Mistretul cu colti de argint”, despre Beatles, Bob Dylan, George Nicolescu, colindele maramuresene, corul din Finteusu Mare, la cenaclu am fumat prima tigara, pe stadion.
    Adolescenta mea este legata de Paunescu si Flacara lui, desi, inca, nu pot decanta sentimentele si trairile pe care le am fata de persoana lui.
    Sa-l odihneasca Dumnezeu!

    • arsulici spune:

      Pe mine m-au marcat foarte tare și cenaclurile de după 1990, publicațiile sale – revista Totuși Iubirea, ziarul Vremea, emisiunile de noapte de la antena 1 când le urmăream până noaptea târziu… Și parcă au fost ieri cele trei spectacole la care am participat la cluj în 1998… mai ales unul, în fața casei de cultură a studenților, când piața era plină deși afară ploua….
      Îmi va fi foarte dor de Adrian Păunescu…
      Dumnezeu sa-l odihnească!

  3. Sictireli spune:

    Daca ai trecut prin viata si ai lasat o urma in constiinta colectiva si nu ai trecut, ca multi altii, ca sharpele pe piatra, atunci se poate spune ca nu ai trait degaba. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-i ierte pacatele. Doar El judeca. Noi nu avem voie pentru ca suntem cel putin la fel de pacatosi ca si Paunescu.

  4. silavaracald spune:

    Gândesc exact ca Sictireli în problema asta. Putem judeca opera lui, nu și ființa. Și o singură poezie dacă rezistă peste vremuri, și e suficient.
    În istorie vor rămâne, din păcate, și indivizi gen hitler, ceașescu și băsescu, acoperiți etern de oprobiul public. Pentru că și ei au făcut ceva.

  5. cristipetre spune:

    Pisicia voastra, ma declar mirat de intensitatea reactiei felinei dumneavoastra in legatura cu A. Paunescu. Eu, fiind (proabil) o idee mai tanar decat pisicia voastra, nu imi amintesc decat de Cenaclurile alea de dupa 1980 (pentru alea de dinainte eram prea mic), pline de „Partidul, Ceausescu, Romania” sau „Lancea lui Horea” (comunism nationalist), care imi faceau partial greata. Dar alea erau timpurile … Pe partea cu opera cea vasta a maestrului defunct, cred ca nu sunt eu cel mai in masura sa ma pronunt dar opinia mea cea neavizata nu este una dintre cele mai favorabile marelui disparut. Asa ca, prin raportare la citatul din nea Stere ce troneaza la loc de cinste pe blogul pisiciei voastre serenissime, zau ca nu inteleg comportamentul felin. Poate ca, ilustrissima felina, veti binevoi a ne lumina (nu sunt antifrastic).

    • arsulici spune:

      Eu am prins mai ales Cenaclurile după 1990, când eram student în Cluj. Si ne simteam cu totii extraordinar. Am stat, la un spectacol, pe ploaie, să ascultăm spectacolul și să cântăm împreună cu cei de pe scenă. Se producea o legătură extraordinară. electrizantă, care nu poate fi descrisă în cuvinte…
      De asemenea, de multe ori la vizitele in camin la colegi si colege, se nimerea câte unul cu chitara sși cântam din cântecele pe versurile lui Adrian Păunescu. Partidul, Ceausescu, Romania chiar nu se cânta, probabil confunzi cu Traiască Tomania, Traiască Tricolorul. Ca doctrine politice, comunismul (internationalist prin definitie) se opune nationalismului. Unele din cântecele având ca versuri poezia patriotică scrisă de Adrian Păunescu sunt foarte îndrăgite și cântate în Ardeal, și nu e nici o rușine să le asculți, după cum nu e deloc rușine să-ți iubești țara. Citește poezia Capul de la Torda, de exemplu, sau ascultă „Doamne, ocrotește-i pe români”. Să știi că naționalismul nu este rușinos, și nu e nici periculos, câtă vreme nu devine fanatism naționalism. Dar e o mare, mare diferență. Nicolae Iorga era naționalist, trebuie oare aruncat la gunoi? Americanii sunt naționaliști prin excelență, și nu le e rușine de asta. Francezii sunt la fel, evreii la fel, ungurii la fel, grecii la fel. De ce ar trebui să ne fie nouă rușine să finm patrioți și să ne iubim țara și poporul?Știu că după 1990 anumiti așa-ziși deontologi consideră patriotismul drept ceva desuet. Dar n-am ajuns să mă iau după tot felul de hăbăuci gen Dinescu, Tismăneanu, Cornea, Mândruță, Ciuvică, Ciorbea, Tatoiu și alții ca ei. Să știi că multă vreme cei din Ardeal s-au considerat abandonați de cei de la București. Imediat după 1990 UDMR a început cu mult tupeu o politică extrem de agresivă împotriva românilor. Tupeul UDMR se vede și acum. Prin versurile sale, prin activitatea sa, Adrian Păunescu a reușit să mențină viu spiritul românesc, atât în Ardeal, cât și în Basarabia. A fost un mare poet, care și-a iubit țara și poporul, și a ajutat pe oameni cu cât i-a stat în putere (spre deosebire de Chior, care își urăște visceral poporul).
      Mulți îl acuză pe Păunescu că a fost „poet de curte”. Dar nici unul din aceștia nu a reușit să exolice ceva: Dacă a fost „poet de curte”, cum de a fost interzis după 1985? Dintre cei care astăzi îl critică, cum ar fi Tismăneanu, Cornea, Mândruță și alții, mulți o fac din invidie: nici unul din ei nu ar fi în stare să aibă o asemenea audiență. De exemplu, Măndruță nu ar reuși să facă nici măcar a mia parte din audiențele pe care le făceau emisiunile lui Păunescu. Iar Tismăneanu și Cornea, care îl acuză pe Păunescu că ar fi fost mare stâlp al comunismului, uită că ei înșiși sunt odrasle nomenclaturiste, iar înainte de 1989 nu aveau curajul să zică nici pâs (asta apropo de citatul lui Nea Stere). Ana Blandiana era amanta lui Gogu Rădulescu, iar acum e și ea mare disidentă, căci lupta cu comunismul… mai ales în pat. Dinescu atât de mult ura comunismul, că avea legături cu ambasada … URSS La fel de disident și anticomunist se dădea marele bolșevic Silviu Brucan (apropo, Tismăneanu nu zice nimic nici de ta-su, nici de Brucan, deși textele lui Brucan din anii 60 te-ar face să ți se ridice părul pe spate). Petre Roman, alt „disident”, e și el fiu de bolșevic venit din URSS, iar înainte de 1989 încerca să intre în grațiile lui Ceaușescu făcându-i o curte îndrăcită Zoiei.
      În fine, m-am lungit prea mult. Poate ar fi bine să citesti articolul scris de CTPopescu. Menirea mea nu e nici să te conving să devii fan, nici să-l apăr pe Păunescu. Ca orice om, Adrian Păunescu a avut și părți bune, și rele. iar părțile rele nu le anulează automat pe cele bune. Da, a avut opinii politice diferite de ale tale, dar asta nu înseamnă automat că-i scade din valoarea sa ca poet și ca om… Toți avem și bune, și rele. Toți avem schelete prin dulapuri. Toți am fost puși, la un moment dat în viață, în situația de a face un lucru de care să ne rușinăm ulterior și pe care să vrem să-l ștergem cu buretele… Poate cineva să zică despre el că nu are nici un păcat? Crede-mă, și la moartea mea, și la moartea ta, vor fi oameni care vor plânge după noi, și oameni care ne vor înjura, nu-i poți mulțumi pe toți…
      Ce m-a deranjat pe mine, zilele astea, era modul infam în care au înțeles unii să se comporte (de exemplu Băsescu a făcut doar o vizită de imagine, după ce știm cât de urât s-a comportat cu Păunescu), să comenteze (TVR, plătită din banii noștri, s-a gândit să-l înjure pe Păunescu exact în momentul înmormântării – iar, refulări de comuniști și securiști vechi, Cornea și Culcer) și să scrie.
      În fața morții unui seamăn de-al nostru, toți ar trebui să avem un pic de decență, un pic de respect. Ar trebui să respectăm durerea familiei, precum și durerea celor care l-au iubit pe defunct, indiferent cine ar fi el. Oricât de mult îl urăsc eu pe Băsescu, la moartea lui și la înmormântarea lui nu mă voi apuca să-l înjur și să-l atac. Despre morți, numai de bine, așa spuneau romanii.
      Nu cer cuiva să-l iubească pe Păunescu, cer să fie respectată durerea celor care l-au iubit și care îi simt lipsa…
      Tu cum te-ai simți dacă, la înmormântarea cuiva drag, ai auzi coruri de voci care să înjure constant și să împroaște cu noroi pe cel drag? Mă îndoiesc că te-ai bucura…
      Nu știu dacă ai înțeles ce am scris aici, și nici nu e important. Poate răspunsul e prea lung. Poate e prea scurt, nu contează. Am apreciat modul elegant în care ai pus problema (chiar dacă de fapt m-ai și insultat 😀 ). Putem avea opinii diferite, câtă vreme ne respectăm reciproc opiniile și câtă vreme ne respectăm, atunci când e cazul, durerile sau bucuriile. Iar faptul că avem opinii diferite nu mă va împiedica, de exemplu, să beau o cafea cu tine, dacă va fi vreodată ocazia, deoarece putem argumenta și fără să ne dăm în cap cu farfurioara…

      • cristipetre spune:

        Aferim si multumesc, pisicia voastra, pentru raspuns, si sub aspectul intinderii si mai ales al continutului. Am inteles bine de ce. Mai mult de atat, mi-ai demonstrat ca afirmatiile mele cele asertive erau clar dovada ca prostul nu are dubii niciodata. Iertaciune si, inca o data, multumesc.

      • shogunu' spune:

        Brava!!!
        Banzai!

  6. Marcus spune:

    @salve prietene arsulici: verifica-ti, te rog, e-mail!
    sa fii iubit
    marcus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: