Oare care sunt acele merite deosebite pentru care infecta piticanie care de doi ani încoace distruge sistematic țara a fost decorată de către ministrul Oprea? Să fie oare pentru intenția bokului de a-i umili suplimentar pe veteranii de război? Recent, acest pseudo-militar, general de chiloți, declara sentențios că-și va da demisia dacă pensiile militarilor scad. Și nu s-a întâmplat acest lucru, deși foștii militari se revoltă pentru scăderea inumană a nivelului de trai. Dar omul una zice, alta face, căci este lipsit total de onoare și de demnitate. Se dorește anularea puținelor facilități ale veteranilor de război, și pe el îl doare-n vârful pulii, căci habar n-are ce înseamnă să lupți pe front, cu arma în mână, pentru țară. Acest trădător, fost șef al mafiei personale a lui Adrian Năstase, în prezent sluga umilă a alcoolicului național, a ajuns la cel mai înalt grad militar românesc deși România nu a mai purtat un război de 65 de ani iar el nu a fost nici măcar o zi pe front cu arma în mână, și, la fel ca el, mai sunt și alții (e.g. Onțanu tot cu 4 stele, Iordănescu, Bădălan jigodia revoluției), care și-au trădat poporul care i-a ales în Parlament (Apropo, tot 4 stele a primit, în anii 90 și Niculae Militaru, din partea lui Ilici, deși singurul său „merit” a fost suspiciunea că e spion KGB)
1. Se întreba, ieri, Dictachiorul, de ce trebuie să stea cu poliția după el. De ce? Păi hai să te luminez: de asta! Și ar trebui să stai înconjurat nu atât de poliție, cât de gardienii de la Poarta Albă! Și crede-mă, dacă ai fi acolo, nu ți-ar mai striga nimeni: ieși afară, javră ordinară!
2. Pe fluturele de serviciu îl fute grija de costul autocarelor din ziua moțiunii. Ei, monșer, acu’ te dor autocarele? Dar când lui Zeus i se făcea campanie, absolut ilegal, pe bani publici, nu te interesa ale cui sunt autocarele? Mă, vouă, pedeleprelor, nu vă e rău de câtă ipocrizie și nerușinare și tupeu zace în voi?
Toți sunt niște pule, intrați în Parlament datorită sistemului de vot pulinominal, promovat de partide strict pe considerente de imagine. Rezultatul se vede. Avem în parlament tot felul de pitzifufe, a căror misiune de bază este, se pare, falsificarea rezultatelor votului după cum vrea Dictachiorul.
Acum a putut vedea toată lumea cum votează aleșii puterii, care se laudă pe toate gardurile că îi preocupă țara și poporul: Habar n-au pe ce lume se află, votând „din greșeală” și apoi invocă presupuse „erori de comunicare” (bine că n-au zis că au fost sub influența alcoolului, cum a făcut un cunoscut președinte alcoolic european) Și, ca orice jigodie parlamentară, nu-și asumă răspunderea faptelor proprii, ci caută să arunce vina pe altcineva. Bine că se uită la televizor, căci altfel probabil n-ar avea habar ce votează. Nici măcar ministrul de resort nu a fost atent ce votează.
Pe ei îi doare fix în pulă de popor. Poporul este doar o povară, care-i obligă pe ei să muncească mai mult și să fure mai puțin. Pentru aceste jigodii fasciste fericirea și bunăstarea poporului sunt absolut irelevante. Sunt convins, însă, că situația se va schimba în campania electorală, moment în care se vor lăuda cu acest vot dat din greșeală în favoarea poporului, profitând de memoria scurtă a „poporului suveran”
Având în funcția de președinte un dezaxat care, după cum a observat și Ponta, își urăște profund poporul, nu mă mai miră că îl deranjează criticile presei și manifestațiile de protest ale oamenilor atinși de sărăcie. În opinia lui, trăim bine, iar cei care au salarii de mizerie nu au voie să-și exprime nemulțumirea. Deși acum câtăva vreme spusese că dacă ar manifesta 5 milioane de oameni el și guvernul ar trebui să plece, căci poporul nu vrea varianta, acum, când se întețesc manifestațiile de nemulțumire și poporul crâcnește tot mai des și tot mai tare, ne spune că el și guvernul trebuie să continue jaful reformele, chiar dacă nu au susținere, căci el e unicul, supremul, tătucul, și prostimea trebuie să-l asculte.
A băgat în Parlament tot felul de fufe numai bune de pușcărie, a forțat introducerea în Parlament a unui partid pe ușa din dos, fără ca acest partid să aibă votul poporului, și totuși Îl deranjează Parlamentul, de aceea vrea să treacă legi importante, cum ar fi cea a salarizării și cea a educației, prin asumarea răspunderii, și nu prin dezbatere parlamentară, cum ar fi normal. Îl albește pe Oprea, deși există dovezi că acesta folosește banii publici în interesul partidulețului său de Iude.
Acum, javra ordinară își dorește ca FMI să ne deschidă o linie de credit, ca să aibă mereu bani la dispoziție pentru afacerile lor murdare, fără să-i pese că orice împrumut va trebui restituit din munca poporului secătuit deja de resurse după 6 ani de băsism.
Și, peste toate acestea, apucăturile fasciste ale gunoaielor pedeliste duc la măsuri aberante. După aluziile la bugetarul gras care se sprijină pe umerii sărmanului slab angajat la privat, după valurile succesive de furt din salarii și de concedieri, practicile fasciste sunt continuate prin tentativa de distrugere a culturii, prin dorința de a distruge învățământul, prin dorința ineptului guvern de a tăia indemnizațiile handicapaților și gratuitățile veteranilor de război. Ca și cum handicapații și veteranii sunt cei care au determinat criza și au secătuit bugetul. Mi-ar plăcea să-i văd pe bok, pe zeus, pe eba, pe nutzi și pe anastase trăind dintr-o alocație pentru handicapați măcar vreo 6 luni. Cu ce sunt vinovați handicapații??? Iar veteranii de război și-au jertfit tinerețea și sănătatea pentru binele acestei țări. Au mai rămas doar o mână de oameni. Ei apasă bugetul țării??? Facilitățile pe care piticania de bok vrea să le taie sunt o compensație chiar prea mică față de câte au îndurat veteranii în război…
Văzând noua ofensivă declanșată de guvernanți împotriva bugetarilor, văzând instigarea la ură de clasă pe care o propovăduiesc pedelimbricii și susținătorii decerebrați ai acestora, nu m-ar mira deloc dacă, pe viitor, noi bugetarii vom fi obligați să purtăm însemne speciale de recunoaștere, ca cel de mai jos:
De la măreţie la mizerie nu e decât un singur pas. Pe care unii îl fac într-o clipită, deoarece nu se gândesc la posibilele consecinţe ale propriilor fapte.
Iurie Darie a fost un mare actor, cu o frumoasă carieră pentru care sunt convins că a muncit din greu. Era iubit şi respectat de public, care mergea cu plăcere la filmele în care apărea.
De aceea nu înţeleg ce l-a făcut să renunţe la toate astea şi, ajuns la o vârstă respectabilă, să se umple de ridicol şi să arunce o găleată de rahat pe cariera sa, pe realizările sale.
Şi, pentru că orice rahat atrage muşte, azi a bâzâit şi Măruţă pe marginea subiectului, şi au apărut şi ofertele, pentru că există pe lumea asta mulţi dezaxaţi.
Mie toată povestea asta mi-a lăsat un gust tare amar. Şi ştiu că, ori de câte ori vreun post de televiziune va difuza un film cu Iurie Darie, mă va încerca, învoluntar, o senzaţie de greaţă şi voi profita din plin de telecomanda din dotare mutând pe alt post…
Iar a trecut o perioadă cam lungă fără să scriu nimic. Nu mi-au lipsit subiectele, dar… De puliticienii noştri m-am săturat până peste cap, iar ziarele şi agenţiile de presă par a fi rămas fără subiecte interesante…
Am avut o perioadă foarte încărcată la serviciu, iar puţinul timp liber rămas l-am petrecut lenevind. Lenevind într-un mod plăcut, deoarece m-am apucat să ma uit, pe calculator, la serialul MASH, un excelent mod de a uita de rahatul şi mizeria care ne domină viaţa socială şi politică. Am astfel, ocazia, să văd nişte actori remarcabili, care au trecut şi pe platourile acestui serial: Alan Alda, Robert Alda, Harry Morgan, Leslie Nielsen, Blythe Danner, Pat Morita, G. W. Bailey, Patrick Swayze(ah, ce tânăr era…). Seară de seară sunt alături de mine Hawkeye, Trapper, Henry, Radar, Klinger, Hot Lips, B.J. şi ceilalţi şi, astfel, pot să adorm cu un zâmbet în suflet.
Între perioadele interminabile în care se află în sala de operaţii, încercând să repare ranile din război şi să aducă un strop de alinare pacienţilor, personajele serialului, interpretate admirabil, se străduiesc să suporte cât mai bine constrângerile specifice unui spital militar de campanie aflat în vecinătatea liniei frontului, în anii 50.
Pe lângă vremea capricioasă, ba prea frig, ba prea cald, într-un teritoriu ostil, supuşi unui regim militar greu de acceptat de civili, văzând peste tot distrugerile războiului, sărăcia cumplită în care supravieţuieşte populaţia locală, înconjuraţi de pureci, şobolani, ţânţari, cu mâncare de proastă calitate, cu un confort scăzut, ei se confruntă şi cu plictiseala: aflaţi la dracu’n praznic în Coreea, departe de civilizaţie, într-o tabără militară, nu prea au nimic de făcut pentru ca timpul să treacă mai uşor, singurele distracţii fiind alcoolul, vizionarea câte unui film din când în când şi … scrisorile. Scrisorile aşteptate ca pâinea caldă…
La mijlocul secolului trecut, când telefonia se afla încă la începuturi, liniile telefonice fiind puţine, iar obţinerea unei legături era dificilă, cel mai utilizat mijloc de comunicare era scrierea şi trimiterea de scrisori. Nu existau telefoane mobile, laptopuri, Ipad-uri şi alte năzdrăvănii de acest gen. Dacă vroiai să transmiţi cuiva ceva, o vorbă bună, un gând, un compliment, un mesaj de prietenie sau o declaraţie de dragoste, scriai o scrisoare. Şi era o mare bucurie când primeai o scrisoare. Cred că toţi ne amintim bucuria primirii unei scrisori, emoţia în faţa unui plic aşteptat, nerăbdarea sau teama de a deschide şi citi scrisoarea care-i putea aduce bucuria unei iubiri sau disperarea unei despărţiri.
În ultimii ani, însă, acest obicei, al scrisorilor, a început să dispară. Bineînţeles, comunicăm, căci acest fapt e în natura umană. Dar „profităm” de mijloacele moderne, mail, messenger, sms, bloguri, twitter. Da, acestea ne asigură rapiditatea transmiterii informaţiei, dar sunt impersonale, reci, lipsite de suflet şi de emoţie, oricît ne-am strădui; perfecţiunea şi uniformitatea literei tipărite nu pot înlocui pasiunea, sentimentele şi emoţiile transmise de scrisul de mână, pe o bucată de hârtie, parfumată sau nu, colorată sau nu, albă sau cu linii, filă uniformă sau foaie ruptă pe ascuns dintr-un caiet pentru o fiţuică sau pentru un mesaj urgent colegei de bancă…
Şi vă întreb pe voi, prieteni, Mordechai, Shogunu, Teacă, Sebra, Melami, când aţi scris ultima dată o scrisoare adevărată, de mână, cu stiloul, pixul sau creionul, fără sprijinul dat de programele infamului Bill Gates?
Şi, de data aceasta, voi modifica fraza obişnuită de încheiere: Pentru că difuzează o serie de programe inepte pe post de „divertisment”, sau seriale româneşti de-a dreptul cretine, sau poantele răsuflate ale unor umorişti fără umor, în loc să redifuzeze acest remarcabil serial de comedie, directorii de programe ai televiziunilor româneşti trebuie să-şi dea imediat demisia!
You are currently browsing the Arsulici blog archives for octombrie 2010.
„Bre, una e să mănânci căcat şi alta să îi lauzi gustul.” Nea Stere
Vlăduț are nevoie de transplant de ficat. Dacă puteți, vă rugăm ajutați-l. Cont lei la CEC – Agenția Traian: Cont: RO20CECEB30908RON3431882 Titular: Botan Mihai-Deliu; Cont euro la BRD – Agenția Piața Romană: Cont: RO77BRDE410SV86030484100 Titular: Botan Mihai-Deliu;
Publicat de arsulici 
Arsulici 