Aria calomniei

29/07/2010

Dacă vrei să distrugi o persoană, cel mai simplu mod de a face acest lucru este să-i distrugi reputaţia, preţuirea de care se bucură în societate, numele. Şi, cu cât persoana vizată este mai importantă, cu atât mai mari sunt prejudiciile de imagine.

Nu e greu deloc să aduci o umbră de îndoială asupra probităţii morale şi onoarei cuiva. Este suficient să lansezi un zvon. Cât de mic, nu contează. Este suficient un punct incandescent aruncat unde trebuie, şi în scurt timp s-a iscat şi vâlvătaia. Şi este foarte greu să te aperi de un zvon care capătă proporţii şi care primeşte şi un iz de credibilitate. Eşti pus la zid instantaneu, în cel mai pur stil al înfierărilor staliniste.

După ce s-a lansat calomnia, ea se propagă, se dezvoltă. Combaterea unei calomnii difuzate prin presă este un lucru dificil. Şi, până reuşeşti să-ţi demonstrezi nevinovăţia, viaţa ta este întoarsă pe toate feţele. Şi aceasta va fi imaginea ta în ochii publicului, căci repetarea ştirilor calomnioase are rolul de a întări calomnia în conştiinţa colectivă. După ce se constată că eşti nevinovat, nevinovăţia ta nu mai interesează pe absolut nimeni. Presa îşi va fi găsit deja alte subiecte suculente. Nevinovăţia însă nu produce audienţă şi tiraj. În societatea noastră, un om nevinovat este un om total şters şi neinteresant.

În presă există mulţi rechini cu poftă de sânge proaspăt. Criza a adus o scădere drastică a audienţelor şi a tirajelor, şi este folosită orice metodă pentru a menţine puţinii cititori/telespectatori şi pentru a creşte numărul lor. Dar lumea e plictisită, blazată, nu mai vrea să audă nimic. Şi atunci se speculează apetenţa populaţiei pentru sordid şi macabru. Dintr-o biată sticluţă cu Furadan, degustată în mod nefericit de o persoană publică, presa a scos pagini multe, săptămâni întregi. Chiar şi acum se mai pot găsi articole legate de acel eveniment nefericit. Dar ştirea respectivă începea să se stingă, şi era nevoie de sânge proaspăt. Şi ocazia a apărut imediat, rechinii de presă găsind un subiect gras în care să-şi înfigă dinţii.

Aşa-zişii deontologi de la cocina oficina prezidenţială EVZ îl acuză pe Cristi Tabără că ar fi violat o fetiţă de 12 ani. Scandalul izbucneşte instantaneu, căci subiectul e suculent, şi poate genera audienţe babane. Din lipsă de alte subiecte, Realitatea.net a avut la un moment dat, la rubrica „cele mai importante știri”, vreo 5 articole simultan cu privire la acest fapt. Ne anunţa despre acuzaţiile aduse de EVZ, despre dezminţirile sau confirmările indirecte despre caz din partea organelor de urmărire penală, ne prezenta poziţia lui Cristi Tabără despre acest subiect, ne prezenta declaraţii ale fetiţei, sunt citaţi foşti colegi care, indirect, întăresc acuzaţiile, ni se spune că Tabără a fost audiat.

Atraşi de scandal, s-au repezit ca muştele spre căcat şi scribălăii de la imunda fiţuică numită Cancan. Ei bine, aici se depăşeşte orice limită a bunului simţ, linşajul fiind total. Cancan se transformă în judecător, stabilesc verdictul şi îl condamnă pe jurnalist. Căci, în opinia lor, e vinovat. De ce? Pentru că, cică, i-a cumpărat desene animate piratate, ceea ce demonstrează că e un infractor înrăit, nu? Că i-a deschis, galant(!), uşa, şi a lăsat-o să intre prima, deci categoric dorea să i-o tragă (aoleu, înseamnă că mă poate sălta poliţia şi pe mine, căci şi eu o las pe nepoată-mea să intre prima… De fapt, cam orice adult responsabil lasă copilul să intre primul în casă/bloc). Se fac referiri la boli mai mult sau mai puţin reale ale acestuia, şi se redă mărturia fostei soţii a lui Cristi, și este adus și un psiholog pentru a adăuga un plus de mizerie.

Ciudată mi se pare poziţia Antenei 3, post pe care-l consideram serios. Site-ul antena3.ro, pe prima pagină, găzduieşte un link către ştirea din Cancan şi, mai jos, la opinii, articolul unui necunoscut cu pretenţii de jurnalist care vrea să-şi facă şi el un nume atacându-l pe Tabără.

Nu mă pot pronunţa cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia lui Cristian Tabără. Nu este treaba mea să fac acest lucru, este treaba justiţiei. Şi, până justiţia se va pronunţa, Cristian Tabără beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, drept constituţional pe care i-l neagă aşa-zişii deontologi din presă.

Deocamdată poliția a propus <a href=http://www.realitatea.net/politia-a-trimis-la-parchet-dosarul-lui-cristi-tabara-cu-propunere-de-neincepere-a-urmaririi-penale_725539.html>neînceperea urmăririi penale.

Câteva aspecte mi se par însă extrem de ciudate:

Declaraţiile unui copil minor, lipsit de capacitate de exerciţiu, ar trebui privite cu circumspecţie, fiind necesară o verificare atentă, ceea ce nu s-a întâmplat aici, şacalii din presă repezindu-se la mirosul de sânge proaspăt.

Cristian Tabără este director în TVR, iar acest scandal izbucneşte tocmai în perioada în care se duce lupta pentru acapararea totală a TVR de către partidul-stat;

Scandalul izbucneşte exact în săptămâna în care acesta urma să se recăsătorească. O fostă iubită părăsită ar avea interesul să se răzbune distrugându-i acestuia noua relaţie;

În caz se implică cu declaraţii şi tatăl biologic al fetei, care ar avea şi el motive să se răzbune pe un bărbat care a avut o relaţie cu fosta lui soţie;

În articolele de ziar apar declaraţii ale Parchetului în care se spune nu doar că Tabără este cercetat, ci este spusă clar şi fapta, şi numărul de dosar. Având în vedere gravitatea infracţiunii, şi faptul că este implicat un minor, nu ar fi trebuit menţionată şi fapta pentru care este cercetat, deoarece îi aduce celui cercetat, indiferent cine ar fi el, grave prejudicii de imagine în caz că nu se confimă acuzaţiile. Este încălcată grav, prezumţia de nevinovăţie, este încălcată şi regula că ,a href=http://constantingheorghe.blogspot.com/2010/07/lolita-de-romania-faza-pe-tabloide.html>urmărirea penală este nepublică.

Este dat şi un citat cu spusele fetiţei. Limbajul folosit de aceasta („Nu mint, eu spun adevărul. Sunt pregătită să spun adevărul în faţa tuturor, a poliţiştilor, a procurorilor, a judecătorilor. Faptul că a avut o relaţie de şapte ani cu mama nu-i dădea dreptul să-mi facă ce mi-a făcut. Şi da, am mers singură la poliţie, pentru că eu nu mint”, „Atâta vreme cât el a recunoscut ce a făcut şi în faţa mamei, şi în faţa bunicii, şi în faţa altor persoane din anturajul nostru… asta arată că spun adevărul. Sunt pregătită pentru orice interogatoriu, pentru că nu vreau să-l las să scape aşa. Voi demonstra că spun adevărul şi voi demonstra tuturor cine este Cristian Tabără”) nu este specific unui copil de 12 ani. De fapt, majoritatea absolvenţilor de liceu nu se exprimă atât de clar şi fluent, iar referirea la poliţişti, procurori, judecători, interogatoriu, pare extrem de ciudată pentru un copil de 12 ani. Senzaţia mea este că a fost învăţată sau cel puţin sfătuită ce să spună. Din nou, senzaţia mea este de răzbunare Tabără a avut o relaţie de 7 ani cu mama ei, deci de când fetiţa avea 5 ani. Mama a fost părăsită (probabil şi fetiţa s-a simţit părăsită), copilul a văzut că mama sa suferă, tipul e în prag de a se recăsători şi a-şi reface viaţa…

Având în vedere natura faptelor de care este acuzat Cristi Tabără, precum şi faptul că presupusa victimă este minor, protecţia acestui minor trebuia să fie o prioritate, fiind necesară o anume discreţie. Dar apar poze cu fetiţa, este dat numele în clar al mamei, nesocotindu-se astfel necesitatea protejării copilului.

Repet, nu sunt nici pro, nici contra lui Cristi Tabără. Pur şi simplu consider că acesta are dreptul la prezumţia de nevinovăţie şi constat nişte ciudăţenii ale cazului. Dacă justiţia îl va găsi vinovat, voi fi unul dintre cei mai vehemenţi acuzatori, căci nimeni nu are dreptul să pângărească un copil şi să-i pericliteze dezvoltarea intelectuală şi personalitatea. Până la acel eventual moment, Cristi Tabără este prezumat a fi nevinovat. Căci m-am săturat să văd ba Parchetul, ba DNA, dezbătând şi judecând cazuri în presă, în lumina reflectoarelor, devenind campioni la vedetisme. Justiţia trebuie să se facă în tribunal, nu în presă!

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”