Va răspunde cineva?

Astăzi a fost înmormântat un tânăr. Un tânăr de 19 ani. Înmormântarea sa nu a fost foarte mediatizată, căci nu aducea rating, nu aducea câştig. Nu s-au montat care de reportaj, iar înmormântarea nu a fost fixată astfel încât să fie transmisă în direct de ştirile de seară. Şi ce interes ar fi avut Pro TV, de exemplu, să filmeze cum era coborât în mormânt sicriul unui tânăr de 19 ani care nu avea notorietatea unei cântăreţe sinucigaşe?

Tânărul de care vorbesc a murit miercuri spre joi, dar moartea sa a trecut aproape neobservată. Site-urile de ştiri Realitatea.net şi Antena3.ro au înghesuit câteva rânduri în marea de articole mai mult sau mai puţin inepte referitoare la sinuciderea unei cântăreţe. Căci din acest suicid se putea scoate un bun câştig, atât din audienţe, cât şi din publicitate. În fond, doar asta contează. Dacă ai o notorietate mare şi se poate profita de pe urma morţii tale, speculând interesul morbid al telespectatorului român, care e ahtiat după nenorociri, atunci se scrie despre tine, curg emisiunile şi articolele valuri, valuri. Dacă eşti prea tânăr ca să fii cunoscut, căci eşti doar sportiv la o echipă locală, soarta ta este rezumată în câteva rânduri pe ultima pagină. Nu sunt aduşi zeci de psihologi, nu sunt intervievaţi zeci de colegi de breaslă, nu se fac emisiuni interminabile, nu sunt difuzate înregistrări şi poze cu tine. Căci nu eşti suficient de profitabil.

Acest tânăr avea tot viitorul înainte daca nu era acel accident stupid din luna martie când Alex a fost accidentat grav în timp ce făcea ceea ce iubea mai mult: în timpul unui meci de rugby.

O simplă clipă blestemată, şi visul unui tânăr sportiv apunea pentru totdeauna. Marele lui ghinion a fost că respectivul meci de rugby s-a petrecut în România. Dacă accidentarea ar fi avut loc într-o ţară civilizată, poate ar fi avut o şansă. Dar aşa, sistemul sanitar românesc i-a fost fatal.

Oare va răspunde cineva? Pe teren a fost un cretin cu diplomă de medic, care a permis ca Alex să fie scos de pe teren de parcă ar fi fost un sac de cartofi (se vede asta în filmuleţul de pe site-ul ziarului Găndul). Nu s-a obosit să respecte protocolul şi să aştepte targa şi să-i monteze un guler special pentru a-i imobiliza gâtul, ca o minimă precauţie standard. Pentru medicul respectiv era, probabil, mult mai important să continue meciul. Dacă ar fi după mine, acestui medic ar trebui să i se retragă dreptul de liberă practică, şi să i se interzică definitiv să mai practice medicina. Nu l-aş mai lăsa să fie nici măcar veterinar. Ba chiar m-aş strădui să-l şi trimit la zdup pentru câţiva ani pentru vătămare corporală.

Şi Salvarea s-a mişcat încet, iar Spitalul din Timişoara nu a fost chiar cea mai bună alegere, căci aici, în loc să i se amelioreze starea, i s-a agravat, fiind infectat cu stafilococul auriu. Din nefericire, transferul la Oradea s-a făcut prea târziu…

Deja a devenit un fapt obişnuit ca oamenii să intre în spital cu o boală, şi să iasă cu altele, dacă au norocul să mai iasă din spital în viaţă. Spitalele noastre sunt adevărate lagăre de exterminare, subfinanţate, prost administrate, şi cu cadre medicale pe care le doare la banană dacă pacienţii păţesc ceva sau nu. În Arad şi Timişoara lumea, în general, ştie: dacă vrea să aibă o şansă, merge la spital la Gyula sau la Szeged sau la Budapesta.

Cazul lui Alexandru Grădinaru, care a murit ca urmare a unor complicaţii în urma unei infecţii dobândite în spital, ar trebui să fie un nou semnal de alarmă. Ar trebui să cadă nişte capete la Spitalul din Timişoara. Dar mă îndoiesc că va răspunde cineva. Căci aşa e la noi, din păcate. Toţi găsesc scuze, şi nimeni nu pune interesul pacienţilor mai presus de interesul medicilor.

Până când, oare, întrebarea din titlu va avea ca răspuns doar o ridicare din umeri?

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Publicitate