La drum pe căile ferate…

Unul dintre avantajele evidente ale meseriei mele este că am ocazia să mă plimb prin țară ca pielea pe pulă, pe la diferite instanțe.
Dezavantajul evident este că, deoarece am avut proasta inspirație să-mi fac mașina maioneză, trebuie să apelez la serviciile oferite de CFR.

Nu întotdeauna am șansa unui tren direct între destinațiile dorite, așa că încerc să aleg varianta optimă, atât ca ore, cât și ca tren (încerc să vânez trenurile în care pot găsi priză, pentru laptop). Așa am făcut și astăzi, când mă întorc de la Tg. Mureș la Arad. Singurul tren direct pe această rută este la 6 dimineața, ceea ce-l face complet neinteresant pentru mine. Am ales deci o variantă combinată, cu schimb la … (o să spun mai jos unde am schimbat trenul).

Ajung fără evenimente la stația de schimb, cu o „săgeată albastră”. Aveam de pierdut cam o oră și jumătate. După o scurtă explorare în jurul gării, m-am pus pe așteptat în gară. Trenul pe care-l așteptam este Inter City București – Arad. În buna tradiție cu care CFR-ul ne-a obișnuit, trenul a sosit cu o precizie englezească: nu a ajuns nici măcar cu o secundă mai devreme decât cele 50 de minute de întârziere anunțate, ba chiar le-a și depășit ușor. Spre surprinderea mea, vocea care a anunțat întârzierea a motivat această întârziere (intemperii) și și-a cerut scuze în numele CFR (spre deosebire de celelalte dăți când așteptam același tren, în aceeași gară, cu aceeași întârziere, chiar și pe vreme bună de primăvară!).

Am văzut la viața mea multe gări, atât în țară, cât și peste hotare, atât în est, cât și în vest. Dar această gară este specială. De ce? Pentru că pe peretele dinspre peroane, are o placă de marmură care atesta inaugurarea, în 2006, a respectivei stații CFR, ca fiind „eurostație”! Măi să fie, mi-am zis… Eurostație…. Hai s-o explorez… Ploua de mama focului, așa că mișcările mi-erau limitate.

Gară mică, nu prea aveai ce vedea… Un chioșc de ziare… bar… restaurant… și cam atât… Gara e destul de frumoasă, dar neîntreținută. Prin tavanul fals curgea apa. Mirosul specific de corp nespălat și jeg latent, impregnat în pardoseală și pereți.

La un moment dat, trebuie să mă duc la toaletă. Nu era nici un indicator, așa că întreb la Informații. O iau pe coridorul indicat, și-mi dau seama că sunt în direcția bună. Cum? Ghiciți, nu e greu! Înăuntru? O adevărată toaletă de eurostație! Gradul de civilizație al unei țări este dat și de toalete. Ei bine, noi o dovedim din plin! Nici măcar nemții, elvețienii sau francezii nu au așa ceva! O adevărată poveste! Horror, bineînțeles! O toaletă specifică unei țări în curs de subdezvoltare cum e România!

Vasul de toaletă – fără capac. Bazinul – cu furtunul tăiat, fără capacul care acoperă instalația. Curățenia? De nedescris! Abia aștept să ajung la Arad să-mi fac câteva doze de vaccin antitetanos! După un pișu înlăcrimat din cauza mirosului înfiorător (nu cred că mai am nici un fir de păr în nas!), dau să mă spăl pe mâini. Trei chiuvete, nici una nu avea bateria funcțională. Mă îndrept spre ușă, și văd locul unei prize cred, din care se iveau trei fire neizolate (probabil din programul guvernamental de reducere a populației!). Mă duc să văd și cum e la toaleta femeilor, în hol, unde sunt lavoarele. Hopa, aveau oglinzi… Și culmea, o chiuvetă avea și bateria completă și funcțională. Mă spăl pe mâini și ies. Pe peretele din hol, mă uit la întrerupătoare: lipsă. Doar carcasele de metal au rămas. N-am fost curios să văd dacă aveau curent… Mai încolo, pe perete, un fost hidrant. Distrus și fără furtun. Oare chiar nimeni nu face controale aici, în Eurostație? Nici Sanepidul, nici pompierii? Nici protecția consumatorilor? (că erau câțiva consumatori înrăiți, numai buni șă preia frâiele puterii dacă Zeusului i se va întâmpla vreo suspendare).

Și peroanele erau o adevărată poveste. Majoritatea trenurilor opresc la linia 3, cu un peron jos, semidistrus, de pe care abia te urci în tren dacă nu ai condiția fizică a unui alpinist amator. Apărători de intemperii există doar deasupra scărilor de la pasajul subteran. Băncile? Erau. Rupte, majoritatea, că doar e „Eurostație”. La linia 1 e ceva mai bine. Dar, din motive care îmi scapă, nu e folosit nici măcar pentru liniile internaționale sau Inter City. Ce e deosebit? Peronul este înălțat la nivelul vagonului, foarte civilizat, ca să nu depui prea multe eforturi. Doar e fostă gară regală. Ce gară e? Vedeți din pozele de mai jos.

PS am compilat mai multe fotografii într-o singură imagine. Din păcate, încă mă descurc greu la prelucrări de acest fel, deci calitatea imaginii rezultate, în care am înghesuit vreo 11 poze, parcă, nu e cea mai bună, dar voi învăța, cu timpul.

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”