Motto (adaptat): „Voi care vă nașteți aici, plecați afară pentru o șansă la orice speranță!”
Motto 2: „Țara nu mă vrea? Dar cine a întrebat-o vreodată pe țară ce vrea?”
După cum se știe, moțiunea a căzut. Guvernul are acum liber la jefuirea poporului. Zic jefuire, pentru că, după cum am dedus eu din declarațiile pedelicilor, sumele „economisite” prin reducerea dijmuirea salariilor și pensiilor nu înseamnă o reducere a cheltuielilor bugetare, ci o redistribuire a acestora, banii fiind direcționați pentru a fi tocați la ministerul doamnei Udrea.
Nu cred că mai există vreo șansă să scăpăm de genocidul social impus de cel mai sănătos fiu al poporului. Sigur, în teorie mai există varianta atacării la Curtea Constituțională. Dar sunt convins că aceasta e doar o ipoteză frumoasă, dar fără succes. Curtea Constituțională a fost încălecată complet de Dictachior, în urma asaltului fără precedent susținut de trupa de slugi ale chiorului. Slugi care au dovedit un tupeu, o nesimțire și un dispreț pentru popor cum rar s-a mai văzut.
După cum s-a văzut și luni până noaptea târziu, și marți, voința lui Zeus a fost impusă cu orice preț, chiar și cu prețul demnității unor așa-ziși reprezentanți ai poporului (!) Cu dezgust am văzut chiar și doi generali (mă rog, unul de ață, ălalalt de minge) care au terfelit onoarea militară, au aruncat o pată maronie urât mirositoare pe uniforma armatei, devenind executanți docili ai umorilor prezidențiale.
Săptămâna aceasta marchează intrarea într-o nouă fază, cea în care dictatura lui Zeus s-a absolutizat. Voința poporului nu mai contează deloc. Dimpotrivă. Cu „curajul” care-l caracterizează, bok a evitat să treacă prin mijlocul poporului și a intrat marți în Parlament pe ușa din dos, ca orice slugă.
La adăpostul trupelor SS gărzilor SPP, care și-au dat arama pe față și au agresat jurnaliștii, amenințându-i cu arestarea, piticul bok a bătut câmpii vorbind despre pensiile speciale, deși moțiunea avea ca scop protejarea pensiilor amărâte ale poporului, dijmuite cu 15%. Cu același tupeu nesimțit au vorbit și ceilalți pedelici, și „independenții lui băse”, care se făceau că uită contribuția lor la dezastrul țării.
Deși o majoritate solidă s-a pronunțat împotriva Guvernului și a aberației legislative propuse, moțiunea a căzut. Căci, după cum spuneam, voința poporului nu contează, majoritatea nu mai contează. Contează doar voința lui, a supremului, care a încălecat și Constituția, și Curtea Constituțională, a încălecat și Guvernul (nici o aluzie la Udrea), a încălecat și Parlamentul (nici o aluzie la Boagiu și Anastase), și controlează totul prin slugile sale preaplecate. El e liderul suprem, el e Alfa și Omega, Pontifex Maximus, Trimisul lui Jack Daniels Dumnezeu pe pământ, profetul profeților, care are misiunea de a ne traversa deșertul… (Să sperăm că nu vom rătăci 40 de ani prin deșert. Și că nu va trebui să-l mai suportăm 40 de ani)
Poate e mai bine așa.
Dacă trecea moțiunea și pica Guvernul, Dictachiorul ar fi primit o gură de oxigen, ar fi avut o nouă șansă de a se smiorcăi, de a acuza grupurile de interese, de a zice iar că opoziția a aruncat țara în haos doborând Guvernul în vremuri de criză, căci el mereu dă vina pe alții pentru faptele lui…
Acum însă, guvernul bok rămâne, o eventuală remaniere fiind nesemnificativă. Udrea va rămâne ministru, contribuind prin nesimțirea sa la creșterea nemulțumirii poporului. Se vor aplica reducerile salariale. Se vor tăia pensiile, bieții pensionari fiind condamnați, în mod cinic, la moarte sau prin înfometare, sau prin lipsa de medicație adecvată.
Și va veni luna septembrie, când copii trebuie trimiși la școală, ceea ce implică cheltuieli cu hăinuțe, rechizite, manuale etc., toate dintr-un venit redus cu 25%. Sursele alternative de venit vor seca, dispărând atențiile și meditațiile. Gospodinele nu vor mai avea bani pentru cumpărăturile de toamnă, deci nu vor mai fi provizii suficiente de legume și conserve pentru iarnă. Și va veni luna noiembrie. Și decembrie. Cu primele facturi la întreținere.
Și atunci, sper, se va trezi în sfârșit și poporul. Poate se vor trezi și profesorii. Iar când angajații la privat vor observa că, datorită scăderii puterii de cumpărare a bugetarilor, se vor închide multe firme, scăzând și veniturile din sectorul privat, poate se vor trezi și privații.
Și toți aceștia vor ajunge să regrete că nu s-au mobilizat în 19 mai. Că au ratat greva din 31 mai. Și că n-au fost la Parlament marți, pentru a-și susține cauza. Poate vor ajunge în sfârșit să regrete că au asistat pasivi, fără să miște un deget, la genocidul social impus de Zeus. Poate vor regreta că în toamna lui 2009, s-au lăsat mințiți cu bună știință de Zeus, că s-au lăsat cumpărați pentru un batic, un șorț sau o pungă de făină. Dar vor regreta degeaba, căci va fi prea târziu, mult prea târziu…
„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”