Pe coclauri (3)

30/05/2010

Drumul de la Zalău la Cluj a fost o plăcere, mai ales pentru că n-am fost eu la volan, ci un amic. Tolănit ca un belfer pe scaunul din dreapta, am putut admira drumul… (am remarcat și drumul prost și gropile de la ieșirea din Zalău).

Având după amiaza liberă în Cluj, am ieșit să fac câteva cumpărături, cât să am ce mânca zilele următoare… Ca de obicei, am lăsat în Carrefour mai mulți bani decât planificasem…

Luni am pornit de la Cluj la Târgu Mureș, de data aceasta cu autocarul, deoarece nici pe această rută nu am găsit tren direct, ci doar cu schimb în Războieni, și cu un parcurs orar aproape dublu față de autocar. Un drum superb, în care am putut și admira drumul, între câteva reprize scurte de somn (bine că nu eram la volan 😀 ).

Ajuns în Târgu Mureș m-am cazat, și am luat-o la pas prin centru (văzusem deja orașul în fuga mașinii unui prieten care m-a luat de la autocar și m-a lăsat la locul de cazare). Nu mai fusesem prin Târgu Mureș de aproape 30 de ani, așa că am străbătut alene centrul (Din păcate am uitat aparatul foto la Cluj).

Am rămas impresionat plăcut de curățenia orașului (a doua zi dimineața, în drum spre Tribunal, am văzut cum erau măturate trotuarele de niște cetățeni harnici escortați de gardieni vigilenți).
Multă lume se plimba seara prin oraș, era o seară foarte plăcută. Din păcate, fiind sărbătoare, unele magazine erau închise. Erau închise și chioșcurile de ziare, astfel încât nu mi-am putut procura o hartă a orașului.

Am intrat și în Mureș Mall. La chioșcul de ziare de la parter, plin de ziare și reviste, dar nimic din ce m-ar fi interesat. Vânzătoarea m-a impresionat neplăcut prin „competența” răspunsurilor. Am intrat în librăria Diverta, unde am rămas la fel de neplăcut impresionat prin pustietate… Foarte puține titluri, foarte puține cărți, parcă era părăsită. Nici măcar o vânzătoare care să mă întrebe dacă mă poate ajuta cu ceva, cum se întâmplă în alte locații Diverta. Pur și simplu părea că îi doare în cur de clienți. Partea nasoală e că, pentru prima dată, nu mi-am cumpărat nici o carte dintr-un oraș vizitat, n-am avut ce…

Am urcat la food-court, remarcând cu plăcere că era și un fast food chinezesc (din păcate doar specialități cu pui, dar delicioase), pe care l-am onorat cu o comandă de 3 porții diferite (la pachet). Mi-a plăcut atât servirea ca atare, cât și fata care servea (o dulcică mignonă, finuță, ochi frumoși și sâni mici, un deliciu).

Mi-au plăcut oamenii, de câte ori am intrat undeva (cu excepția librăriei Diverta) mi s-a răspuns foarte frumos, politicos, o plăcere. În drum spre locul de cazare am dat și peste o benzinărie Petrom, de unde mi-am cumpărat și o hartă (mă rog, am cumpărat-o cam degeaba, având în vedere că am reușit a doua zi să mă rătăcesc cu harta în mână =)) ).

Clădirea Tribunalului este o clădire cochetă, veche, din păcate insuficient de bine îngrijită. Frumusețea arhitecturii în interior era umbrită de pereții murdari, care n-au mai văzut cam de multișor mângâierea unui trafalet. Lipsa fondurilor este o scuză și nu prea. Din taxele de timbru se strâng fonduri însemnate. Din păcate aceste fonduri nu sunt venituri ale Justiției, ci ale consiliilor locale. De aceea, Justiția nu va avea niciodată suficienți bani pentru a-și întreține clădirile în mod firesc, normal și decent.

După ce am terminat treaba la Tribunal, având în vedere că aveam de omorât niște timp până urma să plec cu un amic spre Cluj, am pornit la o nouă plimbare prin oraș. M-am plimbat prin cetate, remarcând cât de prost întreținută este, deși e un obiectiv turistic important. Partea dinspre Catedrala reformată era frumos îngrijită și curată, dar partea administrată de autoritățile locale era cam neîngrijită… Niște muncitori se agitau cu ridicarea unor căsuțe și chioșcuri, căci urma să înceapă ceva festival (cred că zilele orașului, nu-s sigur). Am luat-o spre Casa Memorială Avram Iancu (din păcate era închisă). M-am întors spre centru, unde am intrat în catedrală. Din păcate aceasta e foarte prost luminată și e greu să admiri toate picturile din interior…

În așteptarea amicului meu, m-am înfipt într-un fotoliu din McDonalds, la o cafea și un cheeseburger, profitând de faptul că este între puținele McD dotate cu prize pentru clienți. Cât am stat în McD, am remarcat că lumea se uita la mine cam ca vaca la tren văzându-mă cu laptopul. Am remarcat, de asemenea, câteva trupe de țigani. M-am înfiorat văzând cât de mulți țigani sunt în Târgu Mureș. Am văzut și numeroase fete frumoase, îmbrăcate cu gust, dar și multe pițipoance și pițiponci…

Drumul spre Cluj a fost lipsit de evenimente majore. Am putut admira peisajul montan. Am remarcat însă cu neplăcere, câte căruțe erau pe drum, deși era drum european. Și a doua zi, de la Cluj la Arad, cu același amic, am zărit multe căruțe pe drumul Cluj-Oradea (drum european!), după cum am văzut și cât de înfiorător de prost este drumul Oradea –Arad, drum care are mari șanse să rămână la fel de prost, având în vedere că se „repară” pe tronsoane, iar între tronsoanele deja reparate sunt multe gropi, și petice sărite. Din experiența altor șosele văzute, știu că după ce se vor finaliza tronsoanele restante, se vor naște cratere între tronsoane, iar tronsoanele mai vechi se vor strica, șoferii neputând avea vreodată șansa să parcurgă o șosea asfaltată bine și uniform…
Sunt curios să văd mâine drumul Arad – Deva și retur…

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”


Pe coclauri (2)

30/05/2010

După cum spuneam, după un somn scurt, dar odihnitor, m-am trezit într-o dispoziție muuuult mai bună, accentuată de faptul că norii s-au risipit în mare parte, și un soare superb încălzea atmosfera și sufletul. Mi-am amintit și că am rădăcini și în acest oraș, prin străbunicii mei.
Văzut la lumina soarelui, centrul orașului e chiar drăguț, cochet. Am plecat de la Hotel Porolissum într-o „expediție de recunoaștere”, să văd unde e Tribunalul. Am găsit ușor clădirea, cam la 15 minute de mers pe jos de la hotel, o clădire nouă (sau proaspăt renovată), arătând foarte bine, umbrită de mulți copaci falnici. Pe drumul de întoarcere spre centru, am dat peste Librăria Gheorghe Șincai, bine aprovizionată, cu o librăreasă foarte serviabilă. Îmi uitasem cartea de citit în bagajul lăsat la Cluj, astfel că mi-am și luat ceva de citit, lăsând 100 de lei pe trei cărți…

M-am întors spre hotel cu un scurt ocol, trecând prin Carrefour Expres, aflat în centru, prin fața Primăriei și pe lângă Inspectoratul Școlar Județean, aflat într-o clădire nouă (sau proaspăt renovată). Vizavi de Primărie, o mare clădire de sticlă, care nu prea cadra cu restul clădirilor. După un scurt popas la hotel, unde am lăsat cărțile și restul cumpărăturilor, am ieșit iar, pe platoul din fața Consiliului Județean și a Sălii Sindicatelor, unde era multă lume ieșită la plimbare. Mi-am luat un ziar local pentru colecție, am observat și neglijența autorităților locale (de sub asfalt țâșnea apă, risipindu-se într-o baltă de proporții respectabile, la nici 100 de metri de Consiliul Județean. Sunt convins că regia locală de apă nu a suferit pierderi, acestea fiind transferate pe factura locuitorilor, în „buna” tradiție românească. Am vrut să intru și în Activ Plazza Mall, dar acesta avea un program tare ciudat, se închide la ora 19, așa că n-am mai apucat să-l văd.

După așa o plimbare lungă, mi se făcu foame. Am ales terasa Restaurantului Porolissum. Deși pe terasă am înțeles că nu se mănâncă de obicei, domnișoara de la terasă a fost foarte drăguță, mi-a adus un meniu din restaurant, de unde am ales, și mi-a adus prompt comanda făcută. Ciorba de văcuță a fost delicioasă, cărnița fragedă, iar ceafa de porc „Porolissum” mi-a desfătat papilele gustative într-un mod tare plăcut. Aerul curat de seară și mâncarea bună m-au îndemnat la somn, așa că m-am retras la hotel.

Camera de la hotel a fost super ok. Încuietoarea era pe bază de card magnetic, nu cu cheie, dar m-am descurcat. Patul a fost super confortabil, la fel fotoliile de lângă pat, unde am stat să-mi verific mesajele… Baia avea în schimb un mare neajuns, lumina fiind mult prea discretă pentru un cititor înverșunat 😀

Datorită „atenției” celor de la registratura Tribunalului, care au înregistrat greșit dosarul, am terminat treaba destul de repede, printr-o amânare (mă rog, verificând dosarul pe portalul instanțelor, am văzut că nici grefierul nu strălucea la categoria atenție: dosarul apare menționat ca fiind amânat pentru data de 18 iunie 20110 (!) dar simultan și pentru data de 29 iunie 2010).

Drumul de la Zalău la Cluj a fost plăcut, m-a dus un amic cu mașina și, povestind, nici n-am remarcat trecerea timpului.

(Va urma)

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”