Absintos

25/04/2010

Venind astăzi de la Constanța la București, am trecut cu trenul pe lângă Centrala Atomică de la Cernavodă. Și mi-am amintit că, peste doar câteva ore, în 26 aprilie ora 01.23, vom comemora 24 de ani de la dezastrul de la Cernobîl (în limba ucraineană, cernobîl înseamnă absint, mulți făcând, datorită acestui fapt, o legătură cu Biblia, Cartea Apocalipsei, 8:10, 8:11).

Accidentul a afectat întreaga Europă, datorită extinderii norului de radiații. O zonă uriașă din apropierea centralei este, în principiu, interzisă accesului, natura făcându-se stăpână peste satele și orașele părăsite. Alături de Cernobîl, un alt oraș – fantomă, în care tăcerea și radiațiile domină tot, este Pripiat (foto dedesubt), oraș care, în momentul accidentului, număra 50.000 de suflete.

Deși comunismul a dispărut și este democrație (teoretic), nu s-a aflat încă, și mă îndoiesc că se va afla vreodată, impactul real al accidentului, și numărul real al victimelor. Guvernele nu au interesul să spună adevărul, deoarece nu doresc să sperie populația și să creeze un curent împotriva utilizării energiei atomice. Ucraina vrea să scape de dependența de gazul rusesc, și caută surse alternative de energie relativ ieftină. La fel și România, cu diferența că la noi se dorește construirea unei noi centrale, în Transilvania, probabil ca o nouă sursă de comisioane.

Sincer, mă îngrozește ideea că se va construi o nouă centrală atomică în România. Sunt convins că inconștiența este suficient de mare încât să se facă și unele lucrări de calitate slabă pentru a se economisi. și nici nu am încredere în noii ingineri făcuți de învățământul românesc începând cu ultimii 10 ani. Să ne ferească bunul Dumnezeu!

În vara anului 1986, în august, zburam spre Moscova. Și nu știam de ce avionul a făcut o escală la Kiev (cca. 130 km de Cernobîl), unde am stat 6 ore în aerogară, până ne-am putut continua drumul. Despre accident am aflat mult mai târziu. Aveam 12 ani, nu prea înțelegeam eu cum vine chestia cu trestia.

O tânără din Ucraina, Elena Filatova, a avut curajul să intre în zona de excludere, şi a făcut o serie de fotoreportaje referitoare la Cernobîl, pe merită să le vedeţi. Sunt numeroase poze, de un realism tulburător, vă invit să le vedeţi pe toate, ca să vă faceţi o imagine despre cât de mult rău putem face Planetei noi, oamenii, fără să ne gândim că dacă distrugem Pământul, nu avem unde să ne refugiem, fără să ne gândim la viitorul copiilor noştri…

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”


Mirare

25/04/2010

Datorită recentului scandal medical declanșat în urma îmbolnăvirii solistei Teatrului de Operetă din București am aflat și eu că Ministerul Transporturilor are în subordine ceva spitale. Nu unul, ci mai multe. Vreo 16 (bineînțeles, auzisem de „Spitalul CFR”, dar credeam că este subordonat Ministerului Sănătății, administrat de acesta, fiind doar dedicat îngrijirii angajaților CFR).

Oare e normal ca unități sanitare să nu fie administrate de Ministerul Sănătății și subordonate acestuia? Mă îndoiesc.

Ce anume îndreptățește Ministerul Transporturilor să se ocupe și de spitale? Faptul că au reușit în timp record să construiască o vastă rețea de autostrăzi? Faptul că nu mai există nici o groapă pe drumurile românești? Faptul că rețeaua feroviară și serviciile de transport de călători și marfă ating perfecțiunea, depășind chiar sistemul din Japonia? Faptul că porturile românești sunt, deja, supraaglomerate, iar cantitatea de mărfuri descărcată/încărcată atinge noi și noi recorduri, macaralele muncind non stop cu un zumzet vesel?

Da, într-adevăr, competența administrativă dovedită de conducerea acestui Minister al Transporturilor dă dreptul și la administrarea de spitale…

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”