Dublu mixt

Ieri au apărut în presă două știri, una despre Ion Țiriac, cealaltă despre Sorin Roșca Stănescu. Să le luăm pe îndelete:
Ion Țiriac a fost ofițer de miliție. Având această calitate, avea oricum obligația de a raporta cam tot ce a făcut în deplasările externe, și era, categoric, obligație de serviciu să raporteze tot ce ar fi putut aduce atingere siguranței naționale. De aceea mi se pare un pic inutil faptul că a semnat acel angajament. Declarațiile sale sunt destul de neclare. Faptul că a fost abandonat pentru „rea-voință” este semnificativ.
Sorin Roșca Stănescu a declarat, încă din 1992 că a colaborat cu securitatea. Pentru a face o asemenea declarație într-o perioadă în care isteria anti-securiști și anti-turnători era la cote maxime era nevoie de o mare doză de curaj sau de inconștiență. Este mare lucru că a mărturisit, fapt care i-a adus câteva puncte la categoria credibilitate, deși este un individ care pare destul de dubios și lipsit de scrupule. Și acum se trezește CNSAS să spună că, de fapt, SRS nu a colaborat cu securitatea… Firesc, SRS contestă decizia CNSAS, care spulberă eforturile de a părea un tip onest, care spune adevărul despre sine chiar dacă l-ar dezavantaja. Decizia CNSAS îl jignește prin două aspecte: îl consideră mincinos, și arată că Securitatea nu l-a vrut. Deja i se poate reproșa lui SRS că a mințit în privința relației sale cu Securitatea, exact ca în cazul Monei Muscă. Însă spre deosebire de Mona, care a mințit spunând că nu a colaborat, SRS a mințit spunând că a colaborat. Încurcate sunt căile CNSAS-ului, nu?
Și astfel am ajuns să mă întreb, de ce dracu avem noi nevoie de CNSAS? Evident, nu-și face datoria cum trebuie. Născut din obsesiile revanșarde ale lui Ticu Dumitrescu, CNSAS a fost, încă de la înființarea sa, implicat în lupta politică, membrii săi nereușind să fie imparțiali. Evident, CNSAS consumă o grămadă de fonduri bugetare, inutil din punctul meu de vedere (l-au scos curat ca un bebe și pe Felix, motanul). Este necesar un astfel de organism? Nu știu, probabil că da. Este benefic pentru societate? Categoric nu. În loc să o rupem cu trecutul și să ne preocupăm doar de viitor, ca să putem progresa, încă scormonim după mizerii de demult, pentru a compromite adversarul. Ce facem dacă vrem să șicanăm pe cineva? Facem o solicitare la CNSAS. Modul acesta de a proceda nu face bine societății, și nu ajută la însănătoșirea sa, menținând o rană mereu deschisă, purulentă.
CNSAS a fost înființat mult prea târziu. Pentru a fi eficient, ar fi trebuit să fie înființat încă în 1990. Atunci ar fi putut însemna ceva. Dacă încă de atunci ar fi fost demascați turnătorii și ar fi fost blocată ascensiunea lor în societate, poate era mai bine. Însă noua putere constituită în 1990 avea nevoie de foștii turnători, în același scop. De aceea nu avea nevoie de demascarea turnătorilor. De asemenea, o mulțime de foști turnători au ajuns în posturi sau funcții călduțe, iar o eventuală demascare i-ar fi încurcat. În perioada scursă între 1990 și înființarea CNSAS în 1999, unele dosare importante s-au evaporat (se zice că și dosarul întâiului băutor al țării). Alte dosare au fost „purecate” temeinic înainte de a fi predate. Iar altele au fost „puse bine” și au fost păstrate cu grijă, pentru a putea fi folosite în viitor ca mijloc de convingere/constrângere.
Ar fi trebuit ca CNSAS să lucreze în liniște și, după cercetarea arhivelor, să publice un raport detaliat, incluzănd lista completă a lucrătorilor care au făcut poliție politică și a turnătorilor. Se rezolva astfel problema mai rapid și mai eficient, iar chestiunea era tranșată o dată pentru totdeauna. Așa însă, verificările se fac la solicitare, și se dau adeverințe de „bună purtare”, în urma unor decizii luate prin vot, ceea ce e absurd. Și, la o nouă solicitare, se face iar verificarea, și se votează iar… Și iar… Și decizia dată poate fi atacată în justiție… Ce rost are toată mascarada asta? Cum adică se stabilește prin vot dacă ai fost turnător sau nu? Asta ar trebui să rezulte din acte, să fie o chestiune tranșată imparțial, publicându-se o listă cu toți turnătorii, fără un „vot” dat în funcție de interese. Și fără ca o instanță să te „spele” de păcate în ciuda evidenței, în ciuda actelor.
Acum, în 2010, e mult prea târziu. Am pierdut prea multă vreme luptându-ne cu stafiile trecutului, fără să rezolvăm nimic concret. Ne-am cheltuit nervii și timpul și banii luptându-ne cu himere, încurcați de lupte politice absurde preferând suspiciunile și dezbinarea, în loc să fim uniți și să punem dracului mâna să muncim cu adevărat pentru a ieși din rahat.
Și, din păcate, nu se întrevede vreo speranță că ne-ar fi venit mintea la cap. Căci în continuare ne pierdem vremea cu nimicuri și prostii, discutând aiurea și învârtindu-ne în jurul cozii.
Eu m-am săturat! Voi?

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”

Publicitate