Dublu mixt

31/01/2010

Ieri au apărut în presă două știri, una despre Ion Țiriac, cealaltă despre Sorin Roșca Stănescu. Să le luăm pe îndelete:
Ion Țiriac a fost ofițer de miliție. Având această calitate, avea oricum obligația de a raporta cam tot ce a făcut în deplasările externe, și era, categoric, obligație de serviciu să raporteze tot ce ar fi putut aduce atingere siguranței naționale. De aceea mi se pare un pic inutil faptul că a semnat acel angajament. Declarațiile sale sunt destul de neclare. Faptul că a fost abandonat pentru „rea-voință” este semnificativ.
Sorin Roșca Stănescu a declarat, încă din 1992 că a colaborat cu securitatea. Pentru a face o asemenea declarație într-o perioadă în care isteria anti-securiști și anti-turnători era la cote maxime era nevoie de o mare doză de curaj sau de inconștiență. Este mare lucru că a mărturisit, fapt care i-a adus câteva puncte la categoria credibilitate, deși este un individ care pare destul de dubios și lipsit de scrupule. Și acum se trezește CNSAS să spună că, de fapt, SRS nu a colaborat cu securitatea… Firesc, SRS contestă decizia CNSAS, care spulberă eforturile de a părea un tip onest, care spune adevărul despre sine chiar dacă l-ar dezavantaja. Decizia CNSAS îl jignește prin două aspecte: îl consideră mincinos, și arată că Securitatea nu l-a vrut. Deja i se poate reproșa lui SRS că a mințit în privința relației sale cu Securitatea, exact ca în cazul Monei Muscă. Însă spre deosebire de Mona, care a mințit spunând că nu a colaborat, SRS a mințit spunând că a colaborat. Încurcate sunt căile CNSAS-ului, nu?
Și astfel am ajuns să mă întreb, de ce dracu avem noi nevoie de CNSAS? Evident, nu-și face datoria cum trebuie. Născut din obsesiile revanșarde ale lui Ticu Dumitrescu, CNSAS a fost, încă de la înființarea sa, implicat în lupta politică, membrii săi nereușind să fie imparțiali. Evident, CNSAS consumă o grămadă de fonduri bugetare, inutil din punctul meu de vedere (l-au scos curat ca un bebe și pe Felix, motanul). Este necesar un astfel de organism? Nu știu, probabil că da. Este benefic pentru societate? Categoric nu. În loc să o rupem cu trecutul și să ne preocupăm doar de viitor, ca să putem progresa, încă scormonim după mizerii de demult, pentru a compromite adversarul. Ce facem dacă vrem să șicanăm pe cineva? Facem o solicitare la CNSAS. Modul acesta de a proceda nu face bine societății, și nu ajută la însănătoșirea sa, menținând o rană mereu deschisă, purulentă.
CNSAS a fost înființat mult prea târziu. Pentru a fi eficient, ar fi trebuit să fie înființat încă în 1990. Atunci ar fi putut însemna ceva. Dacă încă de atunci ar fi fost demascați turnătorii și ar fi fost blocată ascensiunea lor în societate, poate era mai bine. Însă noua putere constituită în 1990 avea nevoie de foștii turnători, în același scop. De aceea nu avea nevoie de demascarea turnătorilor. De asemenea, o mulțime de foști turnători au ajuns în posturi sau funcții călduțe, iar o eventuală demascare i-ar fi încurcat. În perioada scursă între 1990 și înființarea CNSAS în 1999, unele dosare importante s-au evaporat (se zice că și dosarul întâiului băutor al țării). Alte dosare au fost „purecate” temeinic înainte de a fi predate. Iar altele au fost „puse bine” și au fost păstrate cu grijă, pentru a putea fi folosite în viitor ca mijloc de convingere/constrângere.
Ar fi trebuit ca CNSAS să lucreze în liniște și, după cercetarea arhivelor, să publice un raport detaliat, incluzănd lista completă a lucrătorilor care au făcut poliție politică și a turnătorilor. Se rezolva astfel problema mai rapid și mai eficient, iar chestiunea era tranșată o dată pentru totdeauna. Așa însă, verificările se fac la solicitare, și se dau adeverințe de „bună purtare”, în urma unor decizii luate prin vot, ceea ce e absurd. Și, la o nouă solicitare, se face iar verificarea, și se votează iar… Și iar… Și decizia dată poate fi atacată în justiție… Ce rost are toată mascarada asta? Cum adică se stabilește prin vot dacă ai fost turnător sau nu? Asta ar trebui să rezulte din acte, să fie o chestiune tranșată imparțial, publicându-se o listă cu toți turnătorii, fără un „vot” dat în funcție de interese. Și fără ca o instanță să te „spele” de păcate în ciuda evidenței, în ciuda actelor.
Acum, în 2010, e mult prea târziu. Am pierdut prea multă vreme luptându-ne cu stafiile trecutului, fără să rezolvăm nimic concret. Ne-am cheltuit nervii și timpul și banii luptându-ne cu himere, încurcați de lupte politice absurde preferând suspiciunile și dezbinarea, în loc să fim uniți și să punem dracului mâna să muncim cu adevărat pentru a ieși din rahat.
Și, din păcate, nu se întrevede vreo speranță că ne-ar fi venit mintea la cap. Căci în continuare ne pierdem vremea cu nimicuri și prostii, discutând aiurea și învârtindu-ne în jurul cozii.
Eu m-am săturat! Voi?

Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”


Carthaginem esse delendam

30/01/2010

Cato cel Bătrân își încheia discursurile, indiferent de subiectul acestora, cu fraza „Ceterum censeo Carthaginem esse delendam” (De aceea, Carthagina trebuie distrusă).

Cato nu a mai apucat să – și vadă împlinit acest vis, murind cu puțin timp înainte de distrugerea și ștergerea de pe fața pământului a orașului la finalul celui de-al treilea război punic.

În mod similar voi proceda și eu, începând cu acest moment. Indiferent de subiectul abordat, voi finaliza fiecare articol solicitând DEMISIA dictachiorului și a piticaniei Boc, având în vedere dezastrul spre care conduc țara.

Sper doar ca, spre deosebire de Cato, să apuc momentul în care cei doi dezaxați nu vor mai ocupa vreo funcție publică în stat.

„Pentru aceste motive, Băsescu și Boc trebuie să-și dea imediat demisia!”


No Băsescu Day!

28/01/2010

Am dat astăzi peste un blog interesant, care venea cu o propunere la fel de interesantă, și anume stabilirea datei de 02.04.2010 ca No Băsescu Day urmând ca, în semn de protest, în acea zi să purtăm un obiect vestimentar violet. O eșarfă, un tricou, ceva…. și să punem pe bloguri un semn violet.
Mă alătur fără rezerve acestui demers. Însă, în loc de un articol, eu propun o poezie a lui George Bacovia:

Amurg violet

Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete
– Apostoli în odăjdii violete –
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.

Fac precizarea că Bacovia, referindu-se la „voievozi cu plete”, nu făcea mișto de pleșuvul dictachior.


Lupul vrea să-și schimbe părul

27/01/2010

Recent am citit în presă că unii pedelici vor să schimbe ba numele, și să devină Partid Popular, ba simbolul electoral, propunând ba mărul, ba para. A scris Sebra despre asta, nu are rost să reiau și eu.
Eu le fac doar o sugestie: Dacă tot vor să devină Partid PoPULAr, n-ar trebui să-și adopte un simbol desprins direct din titlu? Ar deveni astfel clar, pentru toată lumea, cam ce putem primi de la acest partid neofascist:


Erare, hâc!, tiranum est!

27/01/2010

Traian Băsescu a plecat în prima lui vizită oficială după alegeri. O vizită necesară, pentru a răsplăti, probabil, voturile obținute de la cei pe care i-a cumpărat la kilogram, acordându-le cetățenia.
Limbut cum îl știm, nu a scăpat ocazia de a face o declarație oficială la plecarea din țară, declarație difuzată și de postul public Radio România Actualități. Acolo am auzit și eu noua „eroare de exprimare” a jalnicului dictachior.
Imediat mi-am pus întrebarea, firească de altfel, ce a cauzat această greșeală?
Să fi fost de vină faptul că textul a fost dactilografiat cu litere prea mici, iar cultura sa generală nu l-a ajutat să-și dea seama?
Să fi fost emoțiile provocate de faptul că are, în sfârșit, ocazia de a face o vizită oficială unui alt președinte, chiar interimar?
Sau a fost pur și simplu mahmur după o ședință prelungită mult în noapte cu consilierii săi apropiați Jack Daniels, Johnny Walker și George Ballantine?
Încep să mă întreb dacă nu cumva Băse a înțeles greșit și atunci când americanii i-au cerut să trimită trupe suplimentare la Kabul, în Afganistan? Nu cumva, beat fiind, a crezut că-i trimite pe soldați aici aproape, peste drum, la Cahul?
Sau l-a luat gura pe dinainte și a recunoscut că va da o fugă și prin Afganistan, pentru a găsi, probabil, noi piețe de desfacere pentru marfa frățiorului? 😀


26 Ianuarie

26/01/2010

Mai știe cineva ce zi s-ar fi sărbătorit azi?
Da, e ziua de naștere a primului președinte al României, tovarășul Nicolae Ceaușescu.
Astăzi ar fi împlinit, probabil, 92 de ani, dacă nu ar fi fost asasinat într-o zi de Crăciun.

Nu sunt un nostalgic, vreau doar să punctez unele chestiuni, pe scurt. Vor fi două articole pe această temă, unul în week-end, care va încerca o analiză a „procesului” din perspectiva CEDO, și articolul de azi, care încearcă o paralelă, cu referire la unii „indicatori”. Nu e o analiză istorică, nici una politică. Nu e nici măcar foarte serioasă. E analiza făcută, în pripă și oarecum la mishteaux, dar semi-amar, de un om scârbit de lumea în care trăiește, un om condamnat să fie „generație de sacrificiu”, dar care luptă să scape de această etichetă.
Deci, să vedem:
A = 1989
B = 2010

1. Legislativul:
A: Marea Adunare Națională, unicameral, ușor de manipulat;
B: Parlament, deocamdată bicameral, se dorește trecerea la unicameral, mai suplu, mai ușor de manipulat;
2. Președintele:
A: Autoritar în mod excesiv, înconjurat de lingăi care-l fac să se creadă geniu național;
B: Autoritar în mod excesiv, înconjurat de lingăi care-l fac să se creadă geniu național („sunt perfect, doamnă”);
3. Iliescu:
A. Nomenclaturist comunist, zâmbăreț;
B. Nomenclaturist fesenist, zâmbăreț;
4. Eminența cenușie:
A: Elena Ceaușescu;
B: Elena Udrea;
5. Cenzura:
A: Dumitru Popescu – Dumnezeu;
B: Răsvan Popescu;
6. Disidenți:
A: Mircea Dinescu
B: Mircea Dinescu
7. Fixația:
A: Agenturili;
B: Mogulii;
8. Presa:
A: Scânteia, Scânteia Tineretului, România Liberă;
B: Adevărul, Evenimentul Zilei, România Liberă;
9. Răspunderea Președintelui:
A: Nu răspund decât în fața Marii Adunări Naționale;
B: Nu răspund în fața nimănui!;
10. Regimul:
A: Comunism;
B: Neo-fascism;
11. Plozii:
A: Nicușor, Prim – secretar, jud.Sibiu;
B: EBA, europarlamentar;
12. Justiția:
A: Controlată de Partid și Securitate;
B: Consiliul Superior al Magistraturii condus de un informator al Securității;
13. Hrana:
A: Salam cu soia;
B: Soia, tofu etc – fița de bază;
14 Comerțul:
A: Aveai bani, n-aveai ce cumpăra;
B: Ai ce cumpăra, n-ai bani;
15 Construcții prioritare:
A: Școli, spitale;
B: Birturi, cârciumi;
16. Peștele congelat:
A: Ieftin;
B: scump;
17. Corpul profesoral:
A: Respectat, plătit decent;
B: Batjocorit, concediat, rețineri din salariu;
18. Datoria Externă:
A: Plătită integral, cu mari sacrificii, cu speranța unei vieți mai bune pentru copii și nepoți;
B: În creștere, va fi plătită, cu mari sacrificii, de copii și nepoți;
19. Congres:
A: PCR (14)
B: PSD

Aș putea continua, dar e târziu, și m-am enervat. Mai faceți și voi comparații, dacă aveți chef!


Cu mucii în fasole

17/01/2010

Categoric, anul 2010 începe sub semnul stresului, atât pentru noi, muritorii de rând, cât și pentru „noii” guvernanți. Stresul pentru noi este evident, căci asupra noastră se răsfâng brutal efectele crizei.
Pentru guvernanți, stresul este provocat mai ales de faptul că nu mai pot da vina pe „greaua” moștenire, având în vedere că noul guvern Boc este de fapt vechiul guvern Boc, ușor cosmetizat.

În acest context stresant, ministrul Finanțelor dă cu mucii în fasole, atât ca acțiuni, cât și ca exprimare.

Dorind să întărească departamentul de comunicare al Ministerului Finanțelor, pleziristul domn Vlădescu a adus oameni publici cunoscuți: Andrei Gheorghe și Dan Bittman. Se pare că tenebrele finanțelor au reușit să-l înfrângă pe „durul” numărul 2 al presei („durul” numărul 1 este celălalt dezaxat priceput la toate, CTP), după doar trei zile acesta fiind muci.

Ministrul Vlădescu nu a precizat cauza acestei stări. Munca la acel departament este chiar atât de grea? Oare de ce? Dacă ar spune adevărul despre deciziile care afectează finanțele, sunt convins că mulți ar înțelege. Aducerea unui prezentator TV și a unui lăutar ușor expirat arată dorința finanțiștilor de a „cosmetiza” cumva situația. E ca și cum ai pune o virgină în genunchi, cu gura deschisă, și i-ai spune: Hai, curaj, pune gurița, că de fapt nu e pulă, e banană!

Să fie oare situația atât de disperată că e nevoie de Gheorghe și Bittman pentru a masca dezastrul?!?

Sau pleziristul Vlădescu vrea, neapărat, o nouă nevastă, și, după metoda aplicată lui Boureanu (a altuia îi mai bună), caută prospătură? Păi atunci a greșit lăutarul! Trebuia să-l ia pe Mădălin Voicu, sau pe Gyuri Pascu, sau pe Cătălin Crișan, ca ăștia-s proaspăt divorțați și, deci, scăpa de unele complicații!

Oricum, știind că Ministerul pe care îl conduce cu batista în mână stă prost la categoria „comunicare”, trebuia ca măcar el, ministrul, să nu dea pe nas perle. Ce-o fi fost în capul lui când a dat pe gură secrețiile nazale? Nu cumva a sărbătorit venirea lui Gheorghe fumând un „joint”, după cum indienii lui Karl May fumau „pipa păcii”? Niște joint-uri ar justifica atât starea mucilaginoasă a „durului”, cât și declarațiile ministrului.

Oare cu cât îi plătește? Că, deh, obiceiul lui Gheorghe costă mult, fiind nevoie de bani și pentru „țigări”, și pentru avocați, ca să nu intre la bulău.

Și cum s-o fi făcut angajarea? Pe criterii de competență? Cine le-o fi verificat competența, oare? Că „Ești veriga slabă!” și „Ți-am dat un ineeeeel” nu sunt chiar etaloane de competență. Cine și cum a decis că ăștia doi sunt mai competenți decât alții, de exemplu CTP și Bănica jr., sau SR Stănescu și Puya? Sau Cristoiu și Adi Minune, ca să respectăm etalonul de înălțime stabilit de Muc cel Mic din fruntea guvernului.

Ministerul Finanțelor este, clar, autoritate publică centrală, cu sursă de finanțare bugetară. În mod normal, trebuie să existe o organigramă, cu dimensiunile stabilite prin Hotărârea de Guvern de organizare a Ministerului. Apoi, ocuparea posturilor din organigramă trebuia făcută respectând metodologia prevăzută de lege (Anexa 12 din H.G. 281/1993, Codul Muncii, Statutul Funcționarilor Publici etc.). Trebuia ca posturile vacante să fie scoase la concurs public, concurs anunțat cu 15 zile înainte de data concursului. Și, hopa pițigoiul! Nu cumva posturile vacante din instituțiile publice sunt blocate ca efect al O.U.G. 34/2009? Ba daaaaaaaaaa!

Și atunci? Cum au fost angajați? Analizând secrețiile nazale apoase, ca la gripa porcină???

Odată pornite de Sebastian Vlădescu, secrețiile nazale contaminează și restul Guvernului, Diavolul Șeitan de la Muncă dând și el cu mucii în fasole. Astfel, deși proiectul noii legi a pensiilor prevede penalități pentru pensia anticipată, Șeitan spune că: „De asemenea, o altă modalitate de scădere a numărului de funcţionari este cea în care, pe posturile libere nu se mai fac angajări. Şi nu în ultimul rând, cei care se apropie de vârsta pensionării vor fi informaţi că pot opta pentru pensie anticipată”. Deci sacrificăm, din nou, oamenii care au muncit din greu o viață, obligându-i să se pensioneze anticipat, cu penalizări(!). Căci, în fond, poporul se plânge prea mult, nu? Și, vorba Mariei Antoineta, dacă n-au pâine, să mănânce cozonac!

Bravo, Șeitane, futu-ți-aș para mă-tii să-ți fut de dobitoc slugarnic! Adică vrei să profiți de numele tău diavolesc și să faci viața un iad pentru salariați și pensionari? Păi fii atent, că unii din noi abia așteaptă să-ți mănânce coliva la parastas!

Vedeți, de asta merge totul prost aici! Franz Lehar compunea „Țara Surâsului”. Sebastian Vlădescu a compus „Țara Mucilor”.

Și noi permitem toate astea. Bravo, națiune, halal să-ți fie!

Mai multe despre noii angajați de la finanțe au scris Mordechai și Ciutacu.

În încheiere, un mesaj pentru Sebastian Vlădescu: Pleziristule, am auzit că ai pus ochii pe firmele de pompe funebre, care cică ar face evaziune fiscală. Băi, dobitocul dracului, tu ești conștient că o mărire a taxelor în acest domeniu ar aduce, automat, o creștere a prețurilor? Cel mai ieftin sicriu depășește 500 de lei. Ți se pare prea ieftin? Sau vrei să lovești, încă o dată, în oameni? Și așa bieții bătrâni abia își duc zilele, vrei să nu aibă nici bani de sicriu? Vrei să stea oamenii cu morții în casă pentru că nu vor cum să-i înmormânteze creștinește din lipsa banilor? Îți dai seama ce dezastru ar fi pentru sănătatea publică???

Ai înnebunit? Sau atâta ai fumat cu Gheorghe că ți-ai făcut creierii muci??? Unde paștele mă-tii ai învățat economie tu, Boc și cu Șeitan? La Auschwitz??? Și acum vrei să ne extermini pe noi? Ei, bine, mai gândește-te! Eu încă nu am de gând să mor doar ca să fii tu fericit că scapi de un bugetar! Sunt un evazionist fiscal al pompelor funebre!

Sunt un viitor mort, încă viu, care abia așteaptă să te vadă căzând în groapa pe care ai săpat-o singur!


Am revenit, păzea!

12/01/2010

Gata, a revenit și pisicuța din hibernare 😀
Din păcate am foarte mult de lucru, sper, însă, ca, cel mai târziu vineri seară, să apară noua postare, „Eu sunt Spartacus!”

Până atunci, vă las două melodii superbe: