Iar cerem firman de domnie???

Încă din perioada medievală, unii dintre domnitorii Țării Românești și ai Moldovei plecau să ceară firman de domnie. Neavând încredere în boieri, care aveau interesele lor (deh, grupurile au origine veche!), nefiind suficient de cunoscuți de popor (nu existau încă moguli), și nefiind iubiți de popor deoarece încă nu se inventase mita electorală, erau siliți să caute sprijin în exterior. Pe rând, în funcție de legăturile (pilele!) pe care le aveau, domnitorii sau boierii care doreau să ajungă domnitori apelau ba la poloni, ba la unguri, ba la austrieci, ba la turci, pentru a obține sprijin politic și/sau militar. Cel mai des, acest sprijin venea de la otomani, de la Înalta Poartă, sub forma firmanului de domnie. Dacă nu plăteau tributul, sau dacă se răzvrăteau, dacă făceau prostii sau dacă apărea un pretendent cu pile mai mari la Înalta Poartă, aceasta îl mazilea rapid pe vechiul domn care a devenit indezirabil, și acorda firmanul altuia.

În zilele noastre, e cam la fel. Susținerea politică din exterior e foarte importantă. Dar nu orice susținere, ci o susținere din partea unui lider important.

Acest lucru a fost observat rapid de Traian Băsescu, acesta stabilind în anul 2005 linia politicii externe prezidențiale: „Decât să sug pula la mai mulți licurici mici, mai bine sug pula la un licurici mai mare”, licuriciul fiind pe atunci G.W. Bush jr.

Acum, în prag de alegeri prezidențiale, a început iar goana după firman. Simțind că i se clatină scaunul, și știind că nu doar datorită alcoolului în exces, Dictachiorul a căutat în disperare sprijinul noului licurici (mai mare, fiind negru). Eforturile sale au fost însă în zadar, Trăienică al nostru nereușind să obțină mult visata vizită în SUA. Mai mult chiar, nici liderii europeni nu l-au băgat prea mult în seamă, astfel încât, din prea mult timp liber, a început să se perinde, pe banii publici, pe la toate șușanelele și festivalurile din țară, ca un pițiponc fomist.

Într-un târziu însă, a apărut pe aici vicelicuriciul. Nu știm dacă Zeus l-a felat pe vicelicurici sau, dat fiind situarea acestuia pe o treaptă mai jos, doar l-a pupat un pic pe coaie, cert este că vizita a dat o gură de oxigen campaniei pentru realegere.

Având o oarece susținere americană, Geoană nu s-a strofocat așa tare să se întâlnească cu Obama. Având o doctrină de stânga, fiind „apropiat de popor” și privit cu o oarecare simpatie rezervată de către liderii occidentali, Mircică a încercat și el să obțină sprijinul uneia dintre „marile puteri”. Un astfel de sprijin, chiar discret, ar fi un impuls puternic pentru campania electorală, o încurajare serioasă, și ar fi o garanție mai temeinică decât dacă ar fi „garantat de Vanghelie”. Astfel încât fostul Prostănac, actual Candidat, s-a uitat în jur să vadă ce s-ar asorta mai bine cu culorile partidului, și a pornit și el după firman.

Fac o paranteză, și adaug că și în țara soră, Moldova, lucrurile stau cam la fel, cu singura deosebire că liderii de pe acolo nu zburdă după americani, populația nefiind încă pregătită după așa ceva, preferând o susținere tradițională, din partea vechiului lor asupritor aliat.

Neavând pârghiile diplomatice și legăturile contracandidaților săi, nemaifiind alte mari puteri la care să apeleze (China e prea departe, și ar risca să se întoarcă de acolo doar cu ceva cumpărături mai ieftine), Crin își amintește de vechea linie liberală „prin noi înșine”, și face și el ce poate: cere lămuriri.

Fiind sătul de politicieni care uită complet de popor din minutul în care se termină alegerile și până la următoarea campanie electorală, căutând mereu firman de domnie în afară, în schimbul unor promisiuni și comisioane împovărătoare pentru țară, sau în schimbul a diferite contracte de achiziție „grase”, eu îi somez: Eliberați ringul!. Lăsați pe altul care se pricepe.

Aaaaaaaaaaaa, și încă ceva: Decât să ne plictisiți cu o grămadă de întruniri electorale, la care să amețiți populația cu interminabile cuvântări în care faceți zeci de promisiuni care exced atribuțiilor constituționale ale funcției de președinte, mai bine v-ați aminti că Abraham Lincoln a definit politica americană viitoare printr-un discurs rămas celebru, care are doar vreo 272 de cuvinte, care a durat cam două minute. Și luați aminte la ideile de bază din discursul lui Lincoln: TOȚI oamenii sunt creați egali, iar guvernarea trebuie să fie a poporului, pentru popor. (și nu cum credeți voi, că trebuie să guvernați doar pentru îmbogățirea voastră și a camarilelor voastre)!

Publicitate